Denia de MARTI seara
In Marea Marti, Biserica ne vorbeste de inviere, iertare si viata vesnica
Denia din Martea Mare povesteste semnificatiile pildei grauntelui de grau, despre care Mantuitorul a vorbit in ziua de miercuri.
Primele trei zile ale acestei saptamani mari au o conotatie liturgica deosebita prin faptul ca ele se prezinta ca simboluri introductive ale patimilor. Fiecare zi abordeaza o tema. De exemplu, Dreptul Iosif si Smochinul cel uscat sau neroditor in Sfanta si marea zi de Luni, Cele zece fecioare si mirele care vine la miezul noptii in Sfanta si marea zi de Marti si apoi ungerea cu mir din Betania si tradarea lui Iuda in ziua de Miercuri.
Evanghelia ce se citeste la slujba deniei de marti seara este de la Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, din capitolul al XII-lea. Ea ne relateaza de fapt cateva elemente si
momente intamplate dupa invierea lui Lazar. Cei care fusesera partasi la aceasta minune marturiseau despre felul in care Mantuitorul Iisus Hristos il inviase pe Lazar cel mort de patru zile.
Mantuitorul spune: „Adevarat, adevarat va spun voua ca daca grauntele de grau cand cade in mormant nu va muri, ramane numai el, iar daca va muri aduce roada multa”. Asemeni acestui graunte de grau care, semanat sub brazda, moare si invie, aducand cu el rod inzecit in spic, si trupul crestinului trece prin moarte la viata aducand rod inzecit la
invierea cea de obste. Ca un graunte de grau trupul lui Hristos, noul Adam, ascuns in pamant rodeste pentru intreg neamul omenesc inviere, iertare si viata vesnica.
Evanghelia ne vorbeste in continuare si despre fagaduinta Mantuitorului Hristos. Acolo unde va fi El dupa Patima si dupa Inviere, adica in slava Parintelui Ceresc, vor fi si cei care vor sluji cu el in Duh si in Adevar aici pe pamant. Evanghelia de la Denia de marti seara se incheie cu o frumoasa cuvantare a Mantuitorului privitoare la misiunea sa pamanteasca, ca trimis al Tatalui din Ceruri.
Femeia pacatoasa se mantuia, iar Iuda se facea rob vrajmasului. Aceasta zi are o conotatie deosebita, caci ne aduce aminte de ungerea cea de pe urma a Mantuitorului de catre o femeie pacatoasa. Dupa ce femeia pacatoasa a turnat mirul din vasul de alabastru
pe picioarele Mantuitorului si le-a sters cu parul capului sau, ucenicul cel vanzator, Iuda, se duce si vorbeste cu arhiereii si mai marii poporului pentru ca sa-l piarda.
