Tragedia de la Katyn in familia Baszynski
Polonezii au toate ingredientele unui scenariu hollywoodian pentru a crede ca tragedia de la Smolensk este mana rusilor. Nu neaparat a unui regizor, desi exista rusi suspectati de genialitate in cinematografia mondiala. Dar NKVD-KGB-FSB, ca sa refacem genealogia serviciilor rusesti specializate in punerea in scena a unor mari lovituri de box(office) in figura diverselor state, au demonstrat cu prisosinta talente sinistre in regizarea de masacre, in care sangele nu era articol de recuzita. Eroare de pilotaj sau nu, banuita incapatanare a presedintelui decedat Lech Kaczynski de a nu se conforma ordinelor primite de la sol cand el se afla in aer sau pur si simplu vremea nefavorabila aterizarii in siguranta nu-i vor putea impiedica pe polonezi sa blesteme coincidenta care face ca, dupa 70 de ani, in exact acelasi loc, elita Poloniei sa piara pe teritoriu rusesc. La banuielile inecate in fum de lumanari si lacrimi se adauga amanuntul lejer grotesc ca premierul rus Vladimir Putin este seful comisiei de 800 de persoane, printre care si oficiali polonezi, insarcinate sa ancheteze tragedia din padurea Katyn. Cea petrecuta sambata dimineata, nu masacrul din 1940 care, desi recunoscut in premiera de catre fostul presedinte URSS Gorbaciov, nu a fost asumat drept genocid de catre Rusia lui Vladimir Putin, care a mai si ordonat secretizarea tuturor documentelor referitoare la abominabila executie in masa comisa de nkavedistii lui Stalin in urma cu 7 decenii.
Felul in care vor reactiona polonezii, care urmeaza sa fie chemati in curand la urne sa aleaga un nou presedinte, ii va preocupa teribil in zilele urmatore pe analisti, curiosi sa afle daca alegatorul polonez va taxa emotional campania electoral. Daca polonezii vor accepta sau nu candidatura fratelui geaman Jaroslav va fi miezul dezbaterilor urmatoare, alimentate de dezvaluiri despre tragedie, pe masura ce vor fi reconstituite convorbirile captive in cutiile negre ale avionului.
Pana sa zica polonezii ceva, mai limbuti s-au dovedit romanii: Ministrul Apararii a reiterat subiectul achizitionarii unei aeronave prezidentiale dotate cu sisteme antiracheta moderne si lasarea la vatra a vetustei nave de 36 ani botezata Carpati, care a transportat pana acum fara incidente majore 4 sefi de stat romani. Subiect delicat, cu atat mai mult cu cat media nu a digerat inca aperitivul servit la ultima sedinta CSAT, care decidea achizitionarea aparatelor F-16 americane, pe care firme concurente sau politicieni de la noi s-au grabit sa le eticheteze drept harburi (ne)zburatoare si intreaga afacere o gigantica si foarte costisitoare manarie.
Daca doamna Basescu s-a ocupat de dotarea rutiera a sotului, prin cumpararea patriotica a SUV-ului Duster de la Dacia, este timpul ca CSAT-ul si Parlamentul sa-i bage in hangar presedintelui un alt avion prezidential, chiar si second-hand. Si chiar daca vesnicii carcotasi de serviciu ar putea sa remarce ca seful statului se doteaza auto si aereo in compensatie nostalgica pentru flota facuta pierduta.
Mai importante ar fi insa – in cazul achizitiei unei alte aeronave prezidentiale – stabilirea catorva criterii prealabile. In primul rand, nu va putea fi rosie, oricat ar dori intaia doamna a tarii s-o faca sa semene cu Duster-ul. Consilierii de taina ai presedintelui ar trebui apoi sa-l sfatuiasca sa nu zboare in niciun caz cu ea daca va fi invitat vreodata la Moscova sa recupereze tezaurul.
Si daca tot suferim de scenarita, sa mai dam o fila din inchipuitul dosar secret al achizitiei. Unde ii vom descoperi pe stilistii de la Cotroceni cu ochii pe campania din Polonia, asteptand ca, daca polonezii accepta candidatura lui Jaroslav Kaczynski la presedintie, sa-l programeze pe Mircea Basescu pentru un facelift. Just in case.
Vifor Rotar
