Salutul romanesc si sarutul frantuzesc
Sa nu fim, totusi, atat de suparati pe francezi. Faptul ca un comic – nici macar foarte cotat – de la ei a reprodus cu public salutul romanesc poate fi un act jignitor, asa cum a constatat ambasada noastra vigilenta si asa cum li s-o fi parut multor romani care au vizionat filmuletul de pe Internet sau au vazut scena reprodusa pana la saturatie in jurnalele TV. Adevarul este, ca intotdeauna, undeva la mijloc pe drumul intre ofensa si caricaturizarea unei realitati care dospeste sub ochii francezilor. Care si-au facut incalzirea sentimentelor xenofobe contempland invazia magrebina din Franta, cu o vechime de cateva decenii deja. Este indeobste cunoscut ca francezul de rand a fost intotdeauna intolerant, lejer infatuat si suficient de nationalist cat sa-i fi intretinut ani buni cota de popularitate lui Jean Marie Le Pen, amicul politic al lui Vadim Tudor. Arabii emigrati in masa din fostele colonii franceze au starnit in Hexagon toate rezervele de extremism care mai zaceau neinvestite in etosul frantuzesc. Ce-l enerveaza pe cocoselul galic cu scoala putina dar simtiri patriotice in exces nu este semnificatia politica sau religioasa a faimosului val cu care femeile arabe isi acopera fata, cat mai ales fertilitatea purtatoarelor de val. Francezul este indignat, daca nu turbat, de faptul ca trebuie sa sustina din taxe o populatie tot mai numeroasa, despre care stie – i se spune asta mereu – ca este puturoasa, infractoare si ii ocupa lui spatiul vital.
Intre timp, nationalele Frantei la sporturile care se respecta sau loturile din teritoriu numara aproape in intregime sportivi de culoare, pe care fanii francezi aproape ca ii venereaza. Sentiment care palpita chiar in vecinatatea urii xenofobe pe care francezul mediu o mananca pe paine la toate mesele zilei. Iar francezii trec drept gurmanzi.
Petele maronii de pe harta etnica a Frantei s-au intunecat de tot de cand tiganii nostri au descoperit beneficiile cersitului si furatului in Hexagon. Rromii de la noi au reusit chiar performanta de a constrange autoritatile franceze, celebre pentru minutiozitatea implacabila cu care isi jupoaie fiscal contribuabilii, sa scoata tot din buzunarele cetatenilor banii de avion pentru expedierea acasa a romanilor indezirabili. Care au fost imbarcati romi dar s-au intors tigani cu primul zbor inapoi.
Nu gestul comicului francez m-a nelinistit pe mine. Comediantul este liber sa se scalambaie cum ii dicteaza constiinta teatrala. Reactia salii ar trebui sa ne ingrijoreze: faptul ca spectatorii s-au ridicat in bloc si au mimat si ei salutul romanesc, cum l-a botezat comicul, inseamna ca vad asta zilnic pe trotuare, in metrourile si garile lor. Li s-o fi parut amuzant si compensatoriu sa reproduca si ei salutul, o mica victorie permisa impotriva pegrei din intersectii si de pe strazile lor. Iar la gestul lor nu se raspunde cu contraatacuri culturale, care sa le reaminteasca zestrea romaneasca din patrimoniul francez si panteonul universal. Nici cu statistici despre romanii de bine care traiesc, muncesc si platesc o caruta de taxe in Frante. Nici macar cu istericale diplomatice despre scuze.
Francezii ne-au dat, acum o saptamana, salutul romanesc si nu ne-a placut. Sa nu fim ingrati si sa ne amintim ca tot ei ne-au transmis sarutul frantuzesc. Si asta ne place.
Vifor Rotar
