Guvernul de Rachitele, de 3 x lulele si surcele
De ce a fost presedintele cel care a citit ieri mesajul catre tara, cu reducerea drastica a salariilor si a pensiilor? De ce nu venit seful Guvernului sa-si toarne-n cap cenusa taierilor in carnea bugetara si a trebuit s-o faca Traian Basescu? Au dreptatea lor cei care spun ca, fiind in spatele acestui guvern inca de la ungere, urmata de gresarea cabinetului Boc 2 si apoi lubrifierea executivului Boc 3, era normal ca Traian Basescu sa-si asume guvernarea, ca presedinte jucator-guvernant ce este. Cred, insa, ca adevaratul motiv pentru care nu l-a lasat pe Boc sa iasa la televizor si sa anunte natiei masurile tragice de presupusa redresare a situatiei a fost ca sa evite o noua confuzie in randul maselor largi de contribuabili ascultatori. Cu retorica lui de utecist rafinata la partid, Boc ar fi fost in stare sa transmita bugetarilor sa stea linistiti ca criza a trecut, ca pensiile – militarilor, strungarilor, cofetarilor – scad dar raman la fel, ca nu vor avea de suferit decat nesimtitii de teapa finilor infipti de Mircea Geoana in diverse agentii pe salarii astronomice.
Traian Basescu a avut macar decenta de a recunoaste ca sectorul privat s-a adaptat de multa vreme crizei, ca a operat de mai bine de un an reducerile pe care guvernantii se codesc sa si le asume in domeniul bugetar si ca drafturile negocierilor cu FMI privind sporirea TVA si a cotei unice ar fi lovit tot in privatii indoiti de criza. Nu la fel de autorizati sunt insa sa vorbeasca liderii opozitiei, Crin si Victor, care nu au ratat ocazia de constata gravitatea situatiei si de a vitupera impotriva incompetentei guvernarilor Boc. Care n-ar fi intreaga fara aportul nepretuit al celor liberale si pesediste anterioare, al caror noroc a fost doar ca nu pe durata lor s-a declansat criza, desi i-ar fi putut anticipa efectele. Daca Ponta si Antonescu se inscriu perfect la categoria „Look who’s talking!”, mult mai autorizat sa vorbeasca Guvernatorul Bancii Nationale, care a lipit in premiera epitetul „mincinoase” de raportarile despre incasari ale guvernantilor Romaniei, de mai multi ani incoace.
Nici remanierea iminenta nu pare o solutie: nu pentru ca n-ar merita unii sa plece din fotoliile guvernamentale, dar n-are cine veni in loc. Printre uscaturile din padurea guvernarii, agitata de codul portocaliu de furtuna, se zaresc si Rachitelele natale ale lui Emil Boc, satuc intrat in Europa dupa o injectie de 200.000 de euro in caminul cultural si drumul satesc. Mare noroc de investitiile astea tarzii, zau asa. Altfel risca bietul Emil ca, la urmatoarea vizita pe plaiurile natale, sa nu-i mai sparga ta’su de cap oua rosii, ci cine stie ce poama locala. De data asta, parca mi-as fi dorit ca Boc sa se traga nu din Ardeal ci de undeva din zona Dabulenilor.
Vifor Rotar
