Armindenul, Pomul vietii, Pomul de mai, Ziua pelinului…

Ziua de 1 Mai, denumita popular Arminden si consacrata de biserica crestin-ortodoxa Sfantului Prooroc Ieremia, se structureaza in reprezentarea sa arhaica pe un prototip universal: Pomul Vietii. Denumirea populara de Arminden (Armindeni) este pusa de lingvisti in legatura cu vechiul slav Ieremii nidini (ziua lui Ieremia). Sarbatoarea in sine este, insa, cu mult mai veche decat denumirea data ulterior si se leaga de cultele vegetatiei care se efectuau primavara, la inceput de nou anotimp si de nou an.

Voiosia cu care este sarbatorita aceasta zi, de tineri, flacai si fete, care se duc in padure sa aduca ramuri verzi de fag, stejar, plop, sau chiar un arbore cu frunze in varf, pe care il pun in ajunul acestei sarbatori in fata portii, a casei, sau in mijlocul ograzii, exprima pana in zilele noastre (dupa Mircea Eliade, Copacul lui mai) ideea de regenerare a omului primavara, printr-o participare activa a acestuia la reinvierea vegetatiei, deci la regenerarea Cosmosului. Este vorba de asa-numitul arbore de mai, sau may la waloni, mai la francezi, may pole la englezi, sau may stanger in Suedia.

Toate aceste reprezentari vegetale, carora li s-au adaugat apoi si reprezentari antropomorfe, au in centrul lor ideea de pom al vietii, simbol al regenerarii, fecunditatii, rodniciei, prosperitatii. Pe teritoriul actualei Romanii, precum si in zonele invecinate, ziua de Arminden este dedicata Zeului Vegetatiei, protector al vitelor, cailor, holdelor semanate, viilor si livezilor.

Se sarbatoreste la 1 mai in Transilvania, Banat, Bucovina si Moldova, la 23 aprilie (Sangiorz) in Muntenia si Oltenia. In Tara Lapusului este celebrat la Rusalii. Obiceiurile specifice acestei zile sunt: impodobirea cu ramuri verzi, substitut al Zeului vegetatiei, a stalpilor portilor si caselor, a intrarilor in adaposturile vitelor, pentru protectia oamenilor si animalelor; implantarea in curtile oamenilor, in mijlocul caselor, la stanele oilor, in tarina, a unei prajini inalte cu ramuri verzi in varf sau chiar a unui arbore intreg, curatat pana spre varf de crengi si impodobit cu cununi de flori si spice de grau; organizarea petrecerilor campenesti; rostogolirea prin iarba, spalarea pe mani si pe fata cu roua cazuta in noaptea de Armindeni; strigarea pe nume a strigoilor pentru a-i impiedica sa fure mana vitelor cu lapte si a holdelor semanate; purtarea pelinului la palarie, in san, in buzunare, impodobirea ferestrelor si icoanelor cu ramuri sau frunze de pelin; semanarea primelor cuiburi de fasole si castraveti.

In Moldova se organizeaza petreceri campenesti, unde se mananca miel fript si se bea vin rosu, amestecat cu pelin, pentru schimbarea sangelui si apararea oamenilor si vitelor de boli, in special de ciuma: Frunza verde de pelin, Iata-ne la Armindeni, Beau mesenii si mananca, Si de ciuma nu li-e frica! Local, Armindenul se considera inceput de vara si limita calendaristica pana cand se mai putea semana porumbul.

Obiceiul prinderii ramurii verzi sau implantarii Pomului de Mai a fost amalgamat cu „legenda” iudeo-crestina conform careia, dupa ce Irod ar fi taiat o zi intreaga capetele copiilor, mergand din casa in casa, in speranta ca unul dintre ei ar putea fi Iisus/Isus, ar fi pus seara, ca semn, o ramura verde la locuinta unde ar fi ajuns si de unde ar fi urmat sa inceapa a doua zi macelul.

Pentru a-l insela pe Irod si a-l salva pe Iisus/Isus, oamenii ar fi pus in timpul noptii ramuri verzi la toate casele. Este evident faptul ca asa-zisa „traditie” s-a suprapus peste sarbatoarea precrestina, autentica, larg raspandita la toate popoarele indo-europene, incercand sa-i inlocuiasca sensurile originare. Tot in ziua de Armindeni are loc Bautul Martisorului, petrecere campeneasca ocazionata de scoaterea martisorului agatat la piept sau legat la mana in ziua Dochiei (1 martie).

La ospat, desfasurat la padure, la vii sau livezi si la care participa rude si prieteni, tineri si batrani, se mananca miel fript si se bea vin cu pelin pentru innoirea sangelui si sanatatea oamenilor (Bacau, Neamt). Tot acum se sarbatoreste Ziua Pelinului, dedicata pelinului, planta folosita frecvent in medicina si farmacopeea populara. De ziua lui, pelinul se poarta la palarie, in san si in buzunare, impodobeste ferestrele si icoanele, se pune in asternutul patului, intre case si pe podeaua caselor.

Oamenii credeau ca isi innoiesc sangele si ca vor fi sanatosi de-a lungul anului daca in aceasta zi vor bea vin amestecat cu pelin si daca mesteca in dinti frunze de pelin.

Pelinul recoltat in ziua de 1 mai este tamaduitor de boli si se pastreaza ca planta de leac de-a lungul intregului an. Pelinul este o planta apotropaica (Artemisia absinthium L.) din familia Compositae, utilizata pentru tamaduirea suferintelor (malaria, durerile de stomac, umflaturile, bolile de ochi), pentru vopsitul lanii si pentru obtinerea sapunului, pentru alungarea Ielelor (si a relelor aduse de acestea: luatul din Iele, luatul din Rusalii) si a altor spirite considerate malefice.

Pentru protectie magica impotriva Ielelor, Calusarii leaga si astazi tulpini de pelin in varful steagului, iar in anumite momente ale jocului mesteca intre dinti frunze de pelin. Ca planta de leac, Pelinul era recoltat de descantatoare, in functie de boala vindecata si in anumite momente ale zilei, precum si la anumite sarbatori calendaristice (Macinici, Armindeni, Strodu Rusaliilor, Rusalii, Marina), dupa un ritual consacrat, adesea dezbracandu-se si despletindu-se.

Uneori, descantatoarea era insotita de o alta femeie care interpreta rolul pelinului personificat: – Buna seara, Pelin mare, Domn mare! – Multumim dumitale, Sezi! – N-am venit sa sez Si-am venit sa scot Patruzeci si patru de draci ai tai…

Matura de pelin se folosea in practicile magice, de intors a persoanei plecata de acasa si de scos si alungat boala din corpul omului, ca in descantecul: Iesi spurc spurcat. De la Gheorghe De unde te-ai aninat, Ca eu, descantatoarea, Cu vin si cu rachiu te-am imbatat, Cu matura te-am maturat, Cu matura de pelin negru, Si-n gunoi te-am aruncat…

Pomul De Mai, sinonim cu Arminden, este substitut fitomorf al divinitatii vegetale, sub forma de prajina inalta cu ramuri verzi in varf sau de arbore taiat din padure, cu crengile curatate pana spre varf, impodobit (sau nu) cu cununi din flori si spice de grau.

El este implantat in fata casei, in centrul satului, in tarina, la stana satului, intre hotare, in ajunul, noaptea sau dimineata zilei de Arminden (1 mai), de Sangiorz (23 aprilie) sau de Rusalii. Pomul de Mai putea fi, in raport cu specificul fitogeografic al zonei etnografice, din diferite esente de lemn: brad, fag, stejar, frasin, salcam etc., considerate sacre. In zonele extracarpatice, Pomul de Mai sau Armindenul este o simpla ramura verde neimpodobita, prinsa in stalpul portii sau al prispei, la intrarile in adaposturile de vite si in alte anexe ale gospodariei, de unul din membrii familiei sau de feciori, la casele fetelor indragite.

Pomul de Mai este doborat, de obicei, dupa recoltatul graului, cand se incinge cuptorul, cu ramurile lui, in care se coace prima paine din noua recolta. Painea mancata sacramental este considerata aducatoare de belsug, noroc si sanatate.

Local, din acest pom se confectioneaza Steagul de nunta si ruda (prajina din lemn), instalata deasupra patului nuptial si pe care se sprijina zestrea. Alteori, este lasat sa vegheze casa, stana, satul, hotarul si holdele, aparandu-le de fortele malefice, pana cade singur sau este inlocuit, dupa un an de zile, cu altul nou. Cultul arborelui si manifestarea lui in special la sfarsitul lunii aprilie si inceputul lunii mai, sub forma Ramurii Verzi, numita Armindeni, Maial, Steag, Sanjor, Prepeleac, Lemn, Stalpar, Pom de Mai, a fost atestata in toate zonele locuite de daco-romani. Sangiorzul sau Armindenul este o sarbatoare de primavara dedicata atat activitatilor pastorale si agrare, cat si sanatatii si veseliei oamenilor.

Pe de alta parte, luna Mai a fost considerata mult timp ca fiind prima luna a verii, iar sarbatoarea din 1 Mai, aflata sub semnul Arborelui Vietii si a Soarelui, este una a bucuriei pe care o aduce cu sine explozia de vegetatie si viata din natura.