Pacatul limbilor
Despre plagiatul lui Victor Ponta s-a scris si vorbit atat de mult incat vorbele si textele deja produse au dat de mult pe-afara. Plagiatorul si clica guvernamentala au ales cea mai eficienta cale de a strivi subiectul care ii deranjeaza. Nu prin demontarea cu argumente si probe, ci prin comiterea unor fapte alaturi de lege suficient de gonflate cat sa faca uitat furtul intelectual marca Ponta. A si reusit, de altfel. Dupa seria de sfidari la adresa hotararilor Curtii Constitutionale sau a semnalelor de ingrijorare venite din mediul politic european, doctoratul fraudulos al lui Ponta pare atat de futil incat nimeni nu mai vorbeste despre e. Ranjetul copy-lotului Ponta pe vremea cand inca incerca sa iasa basma curata dupa plagiat nu a fost interpretat corect. Nu era linistea cuiva care stie ca n-a fraudat ci siguranta premierului care stie precis ca pregateste lovituri menite sa faca uitat scandalul copiatului.
Nu l-a uitat insa mediul intelectual, unde scandalul inca mocneste. Nu in tabara posesorilor de neuroni inrobiti lui Traian Basescu, ci in redactia revistei Romania literara, probabil cea mai prestigioasa publicatie de cultura a patriei. Prof. dr. Rodica Zafiu, titulara rubricii „Pacatele limbii”, o sectiune in care reputata lingvista analizeaza de decenii tarele felului de a vorbi si scrie al romanilor sau reface etimologii ale unor savuroase expresii de jargon, a indraznit sa-si intituleze ultimul text trimis spre publicare in paginile revistei „Stilistica plagiatului”. O analiza docta, prima din seria pe care n-am apucat s-o citim, dupa ce Consiliul reunit sa se pronunte asupra plagiatului lui Ponta a fost dizolvat slugarnic de valetul vremelnic la Educatie Liviu Pop.
Reputatul critic Nicolae Manolescu, de la inaltimea staturii monumentale pe care si-a cladit-o in universul literelor romanesti dar si a calitatii de director al revistei Romania literara, n-a fost de acord cu publicarea materialului. Desi articolul nu era produs de vreun politruc agitat, caruia i se poruncise pe linie de partid sa desfiinteze plagiatul lui Ponta ci de o una dintre cele mai competente instante lingvistice, autorizata sa imparta aceeasi glorie cu insusi Nicolae Manolescu. Directorul a sofocat aici criticul si a dispus telefonic scoaterea articolului Rodica Zafiu. Prin acelasi telefon care il foloseste pentru a conduce revista de la Paris, un stil care i-a fost reprosat de mai multe ori ca de catre contestatari. Sunat de presa pentru a-si explica gestul, Manolescu isi asuma chiar si acuza de cenzura, practicata in cazul Rodicai Zafiu, cea care tine rubrica decenala Pacatele limbii fara sa-i fi fost reprosat vreodata parti-pris-uri sau imixtiuni in realitatea politica, desi analizele ei au fost deopotriva taioase si imbibate de farmecul limbii vorbite prost, fara ca cineva sa-i fi oprit pana acum vreun material de la tiparire.
Prin cenzurarea articolului lingvistei Zafiu, criticul Manolescu face un sluj discret noii puteri instalate in Romania. In contextul in care angajatii ICR nu se simt prea bine, asemenea tuturor slujbasilor din Cultura, pasati intre institutiile statului pentru presupuse obediente fata de Traian Basescu, Manolescu si-o fi zis – total necritic, sa-si conserve postul de director al Romaniei Literare, la care il indreptatesc, de altfel, calitatile domniei sale. Felul arogant si discretionar in care o face seamana insa izbitor cu practicile marca Ponta de anulare si desfiintare a institutiilor care ii deranjeaza astazi pe uselisti.
N-o fi avut Manolescu nimic cu Pacatele limbii, dar gestul sau are cu siguranta ceva din pacatul limbilor.
Vifor Rotar
