MIORITA ÅžI SEMIDOCÅ¢II!
În ultima vreme ÅŸi tot mai violent, "biata MioriÅ£a", a devenit pentru unii… ciuca bătăilor. Si Å£inta predilectă a ofensivei semidocÅ£ilor.
Circuli normal pe banda a doua, cu viteza impusă de lege (ÅŸi de… radar), când din spate, un BMW agresiv semnalizează insistent să te dai la o parte. La "stop" n-are încotro, e roÅŸu! Deschide geamul ÅŸi-Å£i strigă cu superioritate : "Bă, ciobane, eÅŸti în BucureÅŸti, nu pe plaiul mioritic !". Ce să-i mai spui unui astfel de individ; Cetatea lui Bucur chiar îi datorează ceva ciobanului cu acelaÅŸi nume…
Prin diverse publicaÅ£ii, ori în comentarii auto "de specialitate", neghiobia pe ÅŸosele este explicată, evident, tot ca urmare a unui comportament "mioritic", adică, după mintea lor, timid, espectativ, poate fricos… De vină, cine să fie decât biata oaie din baladă ?
Mesajul "blândei" MioriÅ£a, vezi Doamne, ar fi cauza tuturor relelor naÅ£iunii, balada cultivând, în opinia unora, împăcarea laşă cu agresiunea cotidiană, ori lipsa de iniÅ£iativă, sau mai corect, de tupeu! AceÅŸti "luptători", aceÅŸti războinici ai… luminii, vituperând prosteÅŸte contra unei filozofii, habar nu au că eroii din celebra baladă, implicit mitul mioritic, chiar dau seamă în plan universal despre "proiecÅ£ia cosmică a omului" (cum scriau Călinescu ori Blaga). Si nu au nimic comun cu "bărbăţia" la volan ori în viaţă, scuipând măscări pe plaiul de asfalt al cailor putere, sau al afacerilor oneroase.
MioriÅ£a, într-o forÅ£ată ÅŸi iremediabilă "actualizare", devine o modă pernicioasă, o "zicere" în gura multor "intelectuali" de azi care încearcă să-l imite vulgar ÅŸi din auzite, pe marele filozof Emil Cioran (“Schimarea la faţă a României”).
AÅŸa au ajuns cohorte de ignoranÅ£i să bagatelizeze derizoriu pe seama unei presupuse resemnări a "poporului mioritic"… echivalat aiurea ÅŸi fără noimă cu oarecare cioban din celebra baladă. Care, vezi Doamne, nu pune mâna pe topor (ori pe bâta de baseball !) să se apere…
PropagandiÅŸtii năstruÅŸnicei idei alunecă, astfel, într-una din cele mai penibile interpretări ale unui mit: cu toÅ£ii intră în pielea unor mitocani culturali, intrigaÅ£i ÅŸi indignaÅ£i că personajul supus morÅ£ii "demobilizează", rămâne "non-violent". Adică nu se apără, nu pune mâna pe par, ca să ucidă o… abstracÅ£iune!
Este tot mai evident in ultimii ani faptul că nu doar la volan, climatul de violenţă ÅŸi agresiune în care trăim cotidian îi împinge pe semidocÅ£ii cu pretenÅ£ii culturale la asemenea aberante versiuni interpretative ale unui mit fastuos. Acesta nici nu este “un specific naÅ£ional”, ci unul eminamente universal !
CâÅŸtigând averi (unele fabuloase) prin agresivitate ÅŸi afaceri dolosive, asemenea « învingători », pot fi liniÅŸtiÅ£i: ciobanul din MioriÅ£a, până la urmă un "filozof" al eternităţii, nu e nici fricos, nici laÅŸ!
Resemnarea din versurile MioriÅ£ei, nu înseamnă aÅŸa ceva. A privi cu seninătate moartea în faţă, nu e nici pe departe o laÅŸitate, spunea un cunoscut om de cultură. Numai scoasă din acel mirific tărâm, "gura de rai" poate fi vulgarizată azi pe taraba publică, doar astfel MioriÅ£a îi poate face pe unii să… sufere de stupide complexe ancestrale.
Până ÅŸi la volan…
