Postul Sfintei Marii indeplineste dorinte si da putere

Sfanta Maria Mare este sarbatoarea ce aminteste de acel momentul mortii Fecioarei Maria, „adormirea” ei, moment in care trupul si sufletul i-au fost ridicate la ceruri de Iisus Hristos. Sarbatoarea comemoreaza atat moartea, cat si invierea si slavirea Maicii Domnuluil.

La noi in tara exista diverse traditii specifice acestei sarbatori. De Sfanta Maria Mare, la icoana Fecioarei Maria se pun flori proaspat culese.

Totodata, se spune ca in aceasta zi, in casele unde sunt fete de maritat, se spala icoana Maicii Domnului cu flori de busuioc, fapt ce le va ajuta pe acestea sa aiba noroc in dragoste.

Navalnicul, un fel de feriga, o planta cu proprietati medicinale si care creste in locuri umede, ascunse, de regula prin paduri, se culege in aceasta zi de catre femeile mai in varsta. Planta respectiva le este apoi daruita fetelor tinere pentru a-si gasi un sot bun si gospodar.

In acelasi timp, in unele zone, de sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, femeile duc fructe la biserica pentru a fi sfintite, apoi le dau de pomana pentru sufletele celor morti.

O mare sarbatoare crestin ordotoxa care are loc in postul Sfintei Maria Mare este sarbatoarea Schimbarii la Fata, denumita popular si Obrejenia sau Pobrejenia, cand e dezlegare la peste.

Traditia noastra, a romanilor, spune ca, la aceasta zi mare, natura se pregateste de toamna. Pasarile calatoare se pregatesc la randul lor de plecare spre taramuri calde, iar animalele taratoare incep sa intre in pamant, la adapost de vreme rece.

O alta traditie populara ne spune ca, de Obrejenie oamenii trebuie sa se impace unii cu altii, daca au fost certati, altfel vor fi mustrati tot restul anului.

De sarbatoarea Schimbarii la Fata sau Pobrejenie se leaga o sumedenie de superstitii, care de care mai mult sau mai putin respectate, si anume:

Cine mananca struguri inainte de Obrejenie, adica nesfintiti, o sa aiba dureri de burta, fiindca acestia trebuie, mai intai, dusi la biserica pentru a fi cititi;

Fetele nu trebuie sa se spele pe cap de Obrejenie, fiindca asa cum iarba nu mai creste in campuri, asa nu le va mai creste nici lor parul;

In traditia populara, postul este vazut atat ca un act de cainta si de supunere fata de forta divina, cat si ca un act de evlavie. In general, postul este decis de Biserica, prin ale carei randuieli se stabilesc perioadele in care oamenii nu au voie sa manance „de frupt”, ci doar bucate „de sec”. Practicarea postului a urmat in general randuielile bisericesti, cu respectarea datelor impuse, dar a capatat si forme personale de aplicare in viata oamenilor.