Adormirea Maicii Domnului – superstitia unei legende in traditia populara
Se spune ca, daca in postul Adormirii Maicii Domnului ploua mult, se anunta o ninsoare bogata pentru iarna ce urmeaza. Tot in aceasta perioada se sfintesc gradinile, boabele de grau pentru semanat, recoltele. Santamaria Mare este sarbatoarea crestina Adormirea Maicii Domnului, celebrata la 15 august. Aceasta sarbatoare deschide, in calendarul popular ciclul sarbatorilor de renovare a timpului la Anul Nou Biblic, celebrat in preajma echinoctiului de toamna.
Perioada dintre Santamaria Mare si Santamaria Mica (8 septembrie) este timpul optim pentru semanaturile de toamna, calculat de batrani dup observarea constelatiei Gainusei. Acum se coboara turmele de la munte („La Santamarie Mare, Tulesc oile la vale!”), barbatii isi schimba palaria cu caciula, cerbul spurca apele curgatoare si nu mai sunt bune de scaldat, s.a.
Pe 15 august, de Sfanta Maria Mare, incepe o perioada importanta a nuntilor (16 august – 14 noiembrie), a targurilor si iarmaroacelor de toamna, a praznicelor de pomenire a mortilor, dar si a pomenilor date pentru cei vii.
Santamaria Mare este cea mai indragita divinitate feminina din panteonul romanesc, pe care fetele o invoca pentru grabirea casatoriei, femeile pentru o nastere usoara, pagubitii pentru prinderea hotilor, iar descantatoarele pentru vindecarea bolilor. In satele romanesti, acum se angajeaza pandarii pentru vii si se spune ca se „leaga” ciocul pasarilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri.
Se povesteste ca la Adormirea Maicii Domnului a fost jale mare.
Pomii cu roadele cele mai frumoase s-au intalnit si, dand fiecare ce avea mai bun, au inchipuit un pom care a fost purtat in fruntea procesiunii. Bostanul si porumbul au facut un buchet din floarea soarelui pe care l-au pus pe cosciug. De atunci, bostanul si porumbul ingalbenesc la sarbatoarea Adormirii. La romanii din Balcani este sarbatoarea cea mai mare, cand toti se intorc din calatorii si fac nunti. La toti romanii, legendele despre Maica Domnului sunt foarte numeroase.
Temele lor sunt nasterea Fecioarei, Buna Vestire, istoriile cu Trif Nebunul care o ia in ras si Maica il blestema, nasterea Mantuitorului, rastignirea, cautarea Mantuitorului, Adormirea Maicii Domnului, calatoria in Iad si minunile facute de Maica Precesta. In dimineata acestei zile oamenii merg la biserica. Se dau la pomana pentru morti struguri, prune, faguri, de miere. Se face hora in sat.
Cu trei zile inainte de a o lua la sine, Hristos a trimis un inger la Maica sa pentru a-i face cunoscuta mutarea la viata cereasca. Ea s-a bucurat si a urcat pe Muntele Maslinilor ca sa se roage. Dupa aceea a venit acasa, a pregatit tot ce trebuia pentru inmormantare, si-a impartit hainele vaduvelor sarace, a promis vecinilor ca nu-i va uita si ii va ocroti, apoi s-a culcat in pat, s-a rugat pentru vietuirea in pace si si-a dat sufletul. Atunci s-a auzit un tunet mare si pe la marginile lumii au venit Apostolii lui Hristos. Petru a fost cel care a inceput cantarea de ingropaciune si toti i-au purtat patul pana in satul Ghetsimani, unde i-au pus trupul in mormant.
Din randuiala lui Dumnezeu, Apostolul Toma a venit peste trei zile. A fost dornic sa vada chipul Maicii Sfinte si mormantul a fost deschis pentru el. Dar n-a mai fost gasit decat giulgiul. Maica Domnului, cu trup cu tot, urcase la ceruri purtata de ingeri.
Bocse, Maria, Obiceiuri traditionale romanesti din Transilvania, Editura Consiliului Judetean Cluj, Cluj-Napoca, 2006 Ghinoiu Ion, Obiceiuri populare de peste an. Dictionar, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1997 Olteanu, Antoaneta, Calendarele poporului roman, ed. Paideia, Bucuresti , 2001
Website: Muzeultaranuluiroman.ro
