APA in mitologia populara romaneasca

APA in mitologia populara romaneasca

0 240
In mitologia romaneasca, apa impreuna cu pamantul si cerul, constituie una materiile primordiale din care a fost inchegata lumea.
Conform mitului cosmogonic romanesc, la inceputuri, cand nu era "nimic” – cand exista numai posibilitatea sau virtualitatea neprecizata a creatiei – acest nimic a luat forma unui "noian intins de ape”: "din inceput era numai apa”. In legendele romanesti se precizeaza ca "singur Dumnnezeu si cu Dracul umblau pe deasupra”, amandoi superiori planului acvatic si avand calitatea vointei capabile de a pune in forma fluiditatea.
Cultul apelor, confera un rol special apei neincepute din izvoare si fantani. Se cunoaste datina dacilor riverani Danubiului, aceea a impartasirii cu apa. Apa neinceputa era considerata a fi apa sacra, cu rol purificator . Se stropeau locuri, obiecte, fapturi, pentru a li se reda puterea " pentru a le feri de daimonii raufacatori ai apelor, sau de perfidiile apelor rele . " Tot cu apa considerata sacra sau consacrata se proceda si la spalarea rituala a mainilor, a obiectelor sacre, amuletelor, simulacre de statuete de semizei, zei si eroi mitici. Unele din superstiile poporului roman sustin ca cei morti prin inecare nu stau impreuna cu ceilalti morti – materia lor nu este a unui repauzat in mediul teluric – ci deoparte, pe langa apele in care s-au inecat, aratandu-se uneori pe luna noua ca rata sau ca gasca si chemand si pe altii sa se scalde si sa-i reia destinul.
Potrivit lui Romulus Vulcanescu apele mirifice sunt: Apa Duminicii si Apa Sambetei. In "Mitologie Romina", Romulus Vulcanescu, subliniaza cateva aspecte ale Hidromitologiei : – apa reprezinta substanta primordiala, esentiala si germinativa, categorie proteica si generatoare de viata ; – in conceptia antropocosmica primitiva despre lume si existenta, universul a fost inchipuit ca un orcan de ape indefinit de infinite, " din adancurile carora au emers arborele cosmic si pamantul " ; – in perioada arhaica, apa a capatat functiuni mitice speciale : existentiale si cognitive ; – apa era considerata in medicina vrajita , un panaceu universal . apa face parte dintr-un grup de substante genuine ( pamantul, focul, aerul, si lumina ) ; – in stadiul premitologic ," apele cosmice se precipitau din ceruri, sub forma apelor ceresti, pe discul de pamant si tasneau din adancurile pamantului, sub forma de ape subpamantene ; si unele si altele separau sau uneau, purificau sau fertilizau, consacrau sau sacralizau, fapturile create din substanta lor ; – apele ceresti si apele pamantesti su fost considerate totdeauna ape pure, pline de virtuti misterioase, de puteri supranaturale; invers apele subterane.
"Apa Duminicii izvoraste din paradis, da deviere cerurilor in spirala si coboara pe pamant, ca o apa fasta, benefica. Apa Sambetei da tarcol Pamantului si coboara in spirala in fundul Iadului ca o apa nefasta , malefica. Apa Sambetei este, mai mult decat un rau infernal, un rau-prag ce desparte lumi ireconciliabile (precum Stixul mitologiei antice grecesti), apa primordiala care nu lasa pamantului autonomie totala ("ea imprejura pamantul ca un gard"), ci il pastreaza incatusat in zalele sale, integrandu-l intr-un ciclu de existente anistorice, inceput cu emersiunea Bradului Cosmic si sfarsit cu insulele mortilor de la marginea oceanului primordial. Pe prima, oamenii o invoca in rugaciunile lor, pe a doua o urasc si o blesteama , ca fiind infernala. Pe firul acestor ape oamenii pot urca in ceruri sau cobora in subpamanturi, bineinteles respectand ritul calatoriei in spirala." (Romulus Vulcanescu)
Conform lui Mircea Eliade, toata preistoria ritualului de purificare prin apa presupune, de fapt, moartea si reinvierea. Culese din folclorul romanesc:
" mai badita, badisor, nu-mi trimite-atata dor, pe parau si pe izvor, dar vina tu singurel, singurel cu gura ta sa-ti potolesti inima … " " cand ne-avem noi bade , bine, erau calde raurile si mai line vanturile, de cand bade ne-am urat, raurile s-or racit, vanturile s-or asprit … " " precum apa cea curata, ce nu se strica vre-o zi, asa si dragostea vostra, sa fie … apa cereasca … si ca apa de izvor, limpede si far` de nor, sa va fie dragostea, oriunde va veti afla … "
" maicuta cand m-ai facut, mai bine m-ai fi pierdut , intr-o margine de rau, intr-o iarba pana-n brau, apa sa ma-nveseleasca, sufletul sa-mi linisteasca … "
" spune-mi maica-original, in ce apa m-ai scaldat, oare-n apa de la iaz, ca sa fiu numai necaz, ori cu apa cea de sara, ca sa fiu tot de ocara, si sa umblu-n lung si-n lat, pe apa si pe uscat, sa calc cu picioarele, cat alearga soarele … " " dragi imi sunt izvoarele, Luna si cu Soarele … "
 

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.