Asociatia brasoveana Catharsis insista pentru modificarea Legii adoptiei
„Intrata in vigoare la inceputul lunii aprilie 2012, Legea nr. 233 / 2011 privind regimul juridic al adoptiei condamna copiii abandonati la o viata fara familie”, afirma Azota Popescu, presedinta Catharsisului.
Mai mult decat atat, Guvernul Boc inainte de a-si lua talpasita, „a ingropat” printr-o hotarare de guvern activitatea ONG-urilor care au fost acreditate pentru a desfasura activitati in domeniul adoptiei. Hotararea nr. 233 / 2012 privind normele si metodologia de aplicare a noii legi a adoptiei diminueaza capacitatea institutiilor de stat care au beneficiat pana in acel moment de sustinerea si experienta ONG-urilor acreditate pentru aceste activitati. Asa stand lucrurile, reprezentantii ONG-urilor au cerut explicatii Oficiului Roman pentru Adoptii (ORA) in intalnirea din 15 martie 2012.
Bogdan Panait, secretar de stat si directorul ORA, intrebat fiind despre ceea ce se intampla, a raspuns cu nonsalanta: „Este o decizie politica pe care eu ca reprezentat al Guvernului trebuie sa o respect”. Si a respectat-o. Motiv pentru care ONG-urile „desfiintate” au cerut Guvernului Ponta abrogarea HG nr. 233 / 2012 si a Legii nr. 233 / 2011 care descurajeaza familiile de romani atestate sa adopte, familiile fiind hartuite, obligate sa dea o declaratie notariala pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au locuit efectiv si continuu pe teritoriul Romaniei in ultimele 12 luni.
Totodata, noua lege a adoptiei nu incurajeaza adoptia copiilor cu dizabilitati, de etnie sau cu varsta peste 5 ani. Nu ii incurajeaza nici pe romanii din diaspora care au renuntat la cetatenie. „Avem multe familii de romani cetateni americani, germani, spanioli care doresc sa adopte din Romania, dar e imposibil pentru ca articolul 3 din Legea adoptiei prevede ca acestia sa aiba resedinta permanenta in Romania…”
Eliminarea ONG – o decizie strict politica!?
Ne intrebam de ce, stiind ca acestea sunt acreditate pe plan local de catre Comisia de Acreditare de pe langa Directia Judeteana de Prestatii Sociale, cele mai multe fiind in posesia Licentei definitive de functionare a serviciilor de consiliere a persoanelor si familiilor care doresc sa adopte un copil, eliberata de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale. Iar unele ONG-uri, printre care si Catharsis Brasov, au Statutul de Utilitate Publica.
Ani de-a randul aceste ONG-uri au fost parteneri de incredere ai serviciilor publice sociale, au incurajat adoptiile nationale, s-au impus in comunitate prin calitatea serviciilor, au creat locuri de munca si au format specialisti care au devenit deja experti in domeniul activitatilor de adoptie si au contribuit la bugetul local achitand taxe si impozite.
Mai mult decat atat, au redus numarul copiilor institutionalizati prin identificarea celor mai potrivite familii de adoptie nationala, asigurand astfel pe de o parte, integrarea sociala a copiilor abandonati, iar pe de alta parte, au contribuit la reducerea cheltuielilor de la bugetul de stat necesare cresterii si ingrijirii copiilor abandonati (10.000 euro anual, dupa spusele domnului Bogdan Panait).
Efectele acestei decizii ,,politice” a guvernului Boc se regasesc in reducerea capacitatii institutiilor de stat de a identifica familii pentru adoptie nationala si implicit in numarul mare de copii institutionalizati, care nu sunt adoptati.
Intrucat au trecut doua luni de la intalnirea reprezentantilor celor 33 de ONG-uri cu reprezentantii Guvernului si nu s-a intamplat nimic, acestea continua demersurile avand constiinta faptului ca generatiile de copii victime ale acestei legislatii vor ajunge in strada.
Tinerii aruncati pe strazi din casele de copii ingroasa randurile boschetarilor
O alta problema adusa in discutie de Azota Popescu este a adolescentilor care au fost obligati sa paraseasca casele de copii dupa implinirea varstei de 18 ani. Chiar si acum Asociatia pe care o conduce monitorizeaza peste 200 de tineri care au parasit centrele de plasament. Ce se intampla cu acestia datorita faptului ca nu au fost adoptati de mici? ,,Dorm pe unde apuca – in gara, sub scarile blocurilor, in parcuri, in case parasite. Sunt flamanzi, nespalati, plini de raie si paduchi. Cine ii angajeaza asa, pentru a putea supravietui macar la limita decentei?” spune interlocutoarea noastra care mai aminteste de faptul ca ,,Legea adoptiei in actuala formulare ignora copiii cu dizabilitati si de etnie roma, care nu sunt ceruti in adoptie nationala. Acestia raman in centrele de plasament pana la varsta majoratului, dupa care ajung in strada, fara adapost, fara painea cea de toate zilele, fara o calificare, fara medic de familie, fara sustinere. Pentru a supravietui, unii comit fapte antisociale, fura, se prostitueaza, intaresc retelele de consumatori si traficanti de droguri, ajung in inchisoare, au tentative de suicid”.
„Aceeasi soarta ii asteapta, spune aceasta, pe majoritatea copiilor care au fost scosi din familia asistentului maternal, la implinirea varstei de 7 ani si reinstitutionalizati in centre de plasament, ramanand puternic traumatizati de ruperea legaturilor sufletesti create intre ei si familia asistentilor, de imposibilitatea adaptarii la noile conditii de viata”.
Iulian Rinder
