SINCERITATEA LUI GHIMBASEL…
Dupa ani multi de pioasa slujire,un preot s-a despartit cu emotie de parohia sa ,undeva langa Brasov. La masa de adio, cum se obisnuieste, a fost invitat si un cunoscut politician, sa spuna cateva cuvinte. Dar ca de obicei, acesta a intarziat si atunci parintele s-a gandit sa umple timpul cu un discurs.
Prima mea impresie despre parohia noastra de azi mi-am facut-o cu ocazia celui dintai enorias pe care l-am spovedit.
M-am gandit ca Dumnezeu m-a trimis intr-un loc …de speriat, deoarece primul care s-a spovedit mi-a marturisit ca sterpelise un televizor, ca le sustrage periodic banii parintilor, ca a mai "ciupit" si la locul de munca, pe langa faptul ca avea o aventura cu sotia sefului, ba i-a transmis o boala venerica si verisoarei sale.
Am ramas inmarmurit si foarte speriat!…
Dar dupa aceea am cunoscut lumea de-aici care nu semana deloc cu acel individ. Dimpotriva, pot spune ca este o parohie de oameni deosebiti, responsabili, cu valori morale, credinciosi.
Am am trait aici o viata minunata!
Dupa acest moment al amintirii primei spovedeanii, soseste, in fine, omul asteptat, candva localnic, asa ca l-au invitat sa ia cuvantul.
Dupa ce si-a mangaiat cu palma parul proaspat vopsit ca pana corbului, a inceput astfel:
– Niciodata n-am sa uit cand a venit parintele in parohie… De fapt, am avut sansa de a fi primul ce s-a spovedit domniei sale…