145 de ani de la apariţia leului românesc (2)
Carada, el e tatăl banilor!
Eugeniu Carada a fost capul limpede care s-a ocupat de tot ce înseamnă începuturile Băncii NaÅ£ionale a României: de la legea de funcÅ£ionare (17 – 29 aprilie 1880), până la construcÅ£ia clădirii ÅŸi fabricarea primelor bancnote. În iulie 1880, de la Paris, el trimitea o epistolă către Å£ară: „Am proces la demersurile necesare spre a asigura fabricarea hârtiei pentru biletele Băncii NaÅ£ionale a României. Cea dintâi ÅŸi cea mai importantă lucrare este fabricarea pânzelor, filigranul fiind astăzi aproape singura garantă reală a hârtiei fiduciare (n.r. – cu valoare convenÅ£ională)”.
De la Paris, Carada s-a întors cu un maldăr de bani. Banii României: 900.000 de bilete de 20 de lei, 300.000 de bilete de 100 de lei ÅŸi 25.000 de bilete de 1.000 de lei. Tot Carada a ales culoarea albastră a banilor, efigia împăratului Traian ÅŸi personificarea României ca mamă în mijlocul fiilor ei. Toate acestea au fost desenate de pictorul francez Georges Duval, tocmit tot de Carada, acolo, în FranÅ£a.
Eugeniu Carada (1836 – 1910) a fost un scriitor, om politic ÅŸi economist român. Pe lângă eforturile de întemeiere a Băncii NaÅ£ionale Române, a redactat prima ConstituÅ£ie românească, în 1866. Carada a fost mason ÅŸi membru al Partidului NaÅ£ional Liberal. Vreme de 30 de ani a fost slujbaÅŸ al BNR, dar nu a acceptat niciodată funcÅ£ia supremă, de guvernator.
La începutul secolului al XX-lea, România avea 6,5 milioane de locuitori. O societate polarizată în care banii se învârteau aproape exclusiv în marile oraÅŸe. Ziarele epocii dezvăluie un mediu citadin consumerist ÅŸi mercantil. Săpunuri, pudre, soluÅ£ii-minune împotriva căderii părului inundau paginile ziarelor.
Primul Război Mondial va curma avântul capitalist. Leul cade în mâinile armatelor germane, odată cu BucureÅŸtiul, la 6 decembrie 1916.
Între 1917 ÅŸi 1918, nemÅ£ii tipăresc lei printr-o bancă cu capital german: Banca Generală Română.
Refugiat la IaÅŸi cu întreg Guvernul, Ministerul de FinanÅ£e emite la 1917 cea mai mică bancnotă din lume, recunoscută ca atare ÅŸi de Cartea Recordurilor: bancnota de 10 bani, cu efigia Regelui Ferdinand. Are dimensiunile de 27,5 X 38 de milimetri, ceea ce înseamnă că este cât un timbru poÅŸtal.
După Marea Unire au fost unificate monedele româneÅŸti ÅŸi cele străine, care circulaseră în noile teritorii româneÅŸti (corona austro-ungară în Transilvania, rubla Romanov în Basarabia ÅŸi Lvovul în Bucovina). S-a făcut ÅŸi paritatea cu leul german care a circulat în perioada ocupaÅ£iei germane. Toate astea, dar mai ales pierderile din timpul Primului Război Mondial au făcut ca leul să scadă mult comparativ cu francul francez: în 1920, francul ÅŸi leul nu mai erau la paritate.
Moneda franceză echivala cu 2,5 lei. În 1922, preÅ£urile crescuseră de 22 de ori faţă de nivelul la care erau în 1916. Anii '30 au fost ani negri pentru leu, totul culminând cu marea criză financiară. Crahul bursier de la New York (29 octombrie 1929) s-a repercutat ÅŸi asupra leului. Am avut falimente răsunătoare: Banca Generală a Ţării RomâneÅŸti, Banca Marmorosch Blank & Co, sau Banca Berkovitz.
PopulaÅ£ia activă a României a fost afectată direct prin reduceri salariale succesive: 10-23% în 1930, 15% în 1932, 10% în 1933.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost retrase de pe piaţă monedele de nichel pentru a fi utilizate în industria de armament. Au fost înlocuite cu monede de zinc. Iar pe parcursul războiului leul a intrat într-un nou proces de devalorizare. SfârÅŸitul anilor '40 sunt cei mai grei din istoria leului. InflaÅ£ia galopează ca pe Hipodromul de la PloieÅŸti. Î
n 1947 este emisă bancnota cu cea mai mare valoare scriptică din istoria Băncii NaÅ£ionale a României: cinci milioane de lei. Pe acest fond, în 1952 apare o nouă lege monetară ÅŸi banii îÅŸi schimbă din nou înfăţiÅŸarea, iar un 1 leu nou este calculat la 20 de lei vechi. Apar pe bancnote muncitorii, ţăranii ÅŸi personajele istorice care conveneau doctrinei comuniste: revoluÅ£ionarii avant la lettre Tudor Vladimirescu (25 de lei) ÅŸi Nicolae Bălcescu (100 de lei). Pe revers: triumful industrializării ÅŸi mecanizarea agriculturii. Sistemul economiei de piaţă este aspru criticat în tratate de economie ÅŸi ironizat în „opere” literare. Până în 1989, banii stagnează.
În 1966 BNR umblă la designul banilor ÅŸi îl introduce pe Alexandru Ioan Cuza pe „hârtia” de 50 de lei.
Între 1990 ÅŸi 2003 se emit aproape an de an noi monede ÅŸi bancnote. „Hârtiile” pornesc de la 200 de lei (emisie 1992, cu chipul lui Grigore Antipa) ÅŸi ajung la 1.000.000 de lei (emisie 2003, cu chipul lui Ioan Luca Caragiale).
În 1999, România devine prima Å£ară din Europa care emite bani pe suport de plastic (polimer). Au fost acele bancnote speciale de 2.000 de lei, emise cu ocazia eclipsei totale de soare. Până azi, România e singura Å£ară de pe Bătrânul Continent care foloseÅŸte bani din plastic. Asemenea bancnote se mai pot întâlni în Asia, Australia È™i Canada. Bancnota de plastic are multe avantaje: este mult mai greu de falsificat decât bancnota de hârtie ÅŸi se deteriorează mai greu. După introducerea bancnotelor de plastic, România nu a înregistrat falsuri profesioniste.
La adresa de mai jos o prezentare a bBanilor româneÅŸti din toate timpurile:
