CE DIFERENTA ERA INTRE URSS SI USA?
Dinu C. Giurescu este intr-un conservator. Poartă cu mândrie iniÅ£iala „C“ între nume ÅŸi prenume. E fiul lui Constantin C. Giurescu ÅŸi nepotul lui Constantin Giurescu ÅŸi îi este de-ajuns asta. E ultimul istoric dintr-o familie în care s-a scris vreme de o sută de ani despre boieri ÅŸi „rumâni“. „În 1988 am primit azil politic în Statele Unite. Casa din Berzei, unde a murit bunicul meu, urma să fie demolată. Era ultima picătură. Eu am rezistat in America doar doi ani, dar fiicele mele au rămas. Una lucrează în radiologie la o clinică din Arizona, cealaltă este directoarea unui muzeu de artă în New York. Am o nepoată, însă e americancă, nici nu vorbeÅŸte româneÅŸte. S-a terminat“. Profesorul academician Giurescu nu regretă. Nici că a plecat, nici că s-a întors. A avut, la 61 de ani, curaj să o ia de la capăt pe un continent nou ÅŸi ciudat. În America a rămas un străin. La 82 de ani respectabilul istoric are din nou curajul sa iasa din biblioteca, cu marturisita convingere ca inca poate fi un bun cetatean.
Candideaza pentru Parlamentul Romaniei din partea PNL, partidul de suflet al bunicului sau! În anul 1977 nici tatal sau nu a mai putut suporta dictatura si a ales libertatea. O marturie tulburatoare a celui de al doilea istoric din Dinastia Giurescu dovedeste ca "sangele apa nu se face" atunci cand este vorba de adevarul istoriei si despre tara natala.
Cititi aceaste randuri ale dumisale:
"Atunci când am ajuns în Canada, am fost pus în faÈ›a crudei realități când consilierul preÈ™edintelui Carter, domnul Schlessinger Arthur Jr., un istoric cu o filozofie liberală, a făcut un comentariu la T.V. care suna astfel: “…țările din sud-estul european nu posedă resurse naturale È™i ca atare nu ne interesează din acest punct de vedere. În schimb din cauza sărăciei din această zonă, datorită lipsei resurselor naturale, această regiune este supusă instabilității politice, sociale È™i rivalităților etnice È™i de aceia este de dorit să rămână în continuare în zona de influență a Uniunii Sovietice, care dată fiind vecinătatea, are posibilitatea de a menÈ›ine pacea. Singurul motiv pentru care suntem interesaÈ›i în această regiune, este pentru că, datorită suprapopulării permanente, este singurul rezervor de emigraÈ›ie din rasa albă, existent în lume”… La vremea respectivă – la nivelul gândirii mele de atunci, proaspăt eliberat din aservirea comunistă, am reacÈ›ionat, cum probabil reactionează si cititorii acestor rânduri care în faÈ›a acestei crude piese de “real politik”, indignaÈ›i, gândesc: “de aceia ne-au dat pe mâna RuÈ™ilor”. Bineînteles că domnul Schlessinger greÈ™ea grav atunci când credea că Uniunea Sovietică va fi în stare să menÈ›ină pacea în regiunea sud-est europeană È™i că problemele menÈ›ionate de domnul Schlessinger, precum suprapopularea, vor putea fi rezolvate cu metodele de represiune pentru care Uniunea Sovietică era celebră. Pentru că este imposibil sa È›ii fenomenele naÈ›ionale È™i sociale în loc prin forță, deoarece până la urmă asta înseamnă o lupta în contra legilor naturale. În conformitate cu È™tiinÈ›a darwinistă, trebuie să acceptăm oare lupta ca fiind inevitabilă, iar expectativa păcii, ca un nonsens ? "
