IN HARGHITA SI COVASNA 13 CETATI DACICE SI 10 CASTRE ROMANE!
Pe harta descoperirilor arheologice de provenienţă dacică, aparent neasteptat: judeÅ£ul Harghita reprezintă zona cu cea mai mare concentrare de cetăţi, după cea regală a munÅ£ilor Orăştiei. Vestigii dacice extrem de importante ÅŸi cu rădăcini în preistorie se gasesc, de asemenea, în judeÅ£ul alăturat, Covasna.
Spre exemplu, în perioada neolitică, teritoriul Covasnei a făcut parte din aria de întindere a culturii Cucuteni, numită în literatura de specialitate ÅŸi AriuÅŸd-Cucuteni, localitatea covăsneană AruiÅŸd fiind una din limitele de extindere ale acestei culturi. Luate împreună, în judeÅ£ele Harghita ÅŸi Covasna au fost descoperite 13 cetăţi dacice ÅŸi 10 castre romane, dar această zonă situată în interiorul curburii CarpaÅ£ilor este mult mai bogată în vestigii decât se constată la o privire sumară.
Sa enumerăm cetăţile dacice descoperite în localităţile Covasna, Bicsadul Oltului, Zetea, Jigodin, Porumbenii Mari, Odorheiul Secuiesc, Racu, TopliÅ£a, aÅŸezarea dacică întărită de la CuÅŸmed, aÅŸezările dacice de la MereÅŸti, Vîlcele ÅŸi Ciceu, precum ÅŸi castrele romane de la BreÅ£cu (Augustia),BoroÅŸneu Mare, Comolău – Reci,Inlăceni, Tarnava Mică, Odorheiul Secuiesc, Sanpaul, care sunt o dovadă în plus că viaÅ£a ÅŸi civilizaÅ£ia dacică a continuat pe aceste pământuri ÅŸi după războaiele de cucerire duse de Imperiul Roman. Alte aÅŸezări din timpul stăpânirii romane au fost descoperite la Atid- Harghita ÅŸi AriuÅŸd, ArcuÅŸ ÅŸi AngheluÅŸ îm judeÅ£ul Covasna. Una dintre cele mai puternice cetăţi dacice din zona amintită este cea situată în apropiere de oraÅŸul Covasna, supranumită „Cuibul de Vulturi” sau ÅŸi mai bine „Cetatea Zânelor”, prin faptul că se află în partea superioară a unei văi numită Valea Zânelor.
Cercetătorii care s-au ocupat de această cetate ÅŸi în primul rand trebuie să-l menÅ£ionăm pe eminentul savant maghiar care a fost arheologul Istvan Ferencz (1921 – 2000) o descriu ca pe „un sit neobiÅŸnuit” prin poziÅ£ionarea în vârf de munte ÅŸi construcÅ£ia cu terase realizate de daci, fiecare terasă fiind înconjurată de ziduri groase, până la o înălÅ£ime de doi metri care s-au păstrat. Se apreciază că locuirea în această cetate este mai sporadică în epoca bronzului ÅŸi mai intensă, în epoca fierului când s-au făcut amenajări specifice perioadei.
Cetatea – cel mai mare for dacic din zona CarpaÅ£ilor de curbură – a avut o intensă viaţă economică ÅŸi schimburi comerciale cu cetăţile greceÅŸti situate la mare distanţă, dar ÅŸi cu lumea romană. Cu o lungime totală a zidurilor de 800 m ÅŸi o suprafaţă construită de 20.000 m.p. este una dintre cele mai importante monumente geto-dacice de pe teritoriul României ÅŸi unul dintre centrele politice,economice ÅŸi militare ale statului dac. După cum arată artefactele descoperite, Cetatea Zanelor Dacice (in foto stg.) de lângă localitatea Covasna, a cunoscut o perioadă de apogeu la mijlocul sec.I, î.H. în timpul domniei lui Burebista.
În perioada de maximă înflorire a civilizaÅ£iei dacice, adică secolele II î.H. ÅŸi sec.I d.H., în teritoriul de la curbura interioară a CarpaÅ£ilor, a existat un sistem de cetăţi geto-dacice care controlau punctele strategice, una dintre regulile urmate pentru amplasarea lor fiind legătura vizuală. Spre exemplu, cetatea de la Păuleni se putea observa foarte bine de pe vârful montan Åžumuleu, de unde, mai departe se vede cetatea de la Jigodin ÅŸi aÅŸa mai departe, făcând posibilă o comunicare prin semnale la mare distanţă. Descoperit întâmplător în 1953, tezaurul geto-dacic la Sâcrăieni, judeÅ£ul Harghita conÅ£ine mai multe obiecte de argint, în greutate totală de 3,650 kg, din care 13 sunt cupe cu picior care se diferenÅ£iază prin formă ÅŸi mai ales ornamentică de obiectele de artă antică ieÅŸite din atelierele situate în mediul geografic ÅŸi etnic greco-roman, celtic sau sarmato-persan. În schimb se pot găsi similitudini cu motivele geometrice sau vegetale din cadrul altor artefacte geto-dacice precum cuiele – discuri de la GrădiÅŸtea Muncelului, pe unele fragmentele de vase de lut, dar ceea este ÅŸi mai interesant, ÅŸirurile de frunzuliÅ£e se îmbină asemănător modului de suprapunere a ÅŸindrilei de pe casele ţărăneÅŸti ale românilor, toate aceste detalii ÅŸi altele contribuind la datarea lui aproximativă, secolul I.Î.H. ÅŸi cu certitudine ca aparÅ£inând unui rege local ori unui templu religios zalmoxian.
Ca peste tot în Dacia ÅŸi în teritoriul CarpaÅ£ilor de curbură, stăpânirea romană nu a putut ÅŸi nici ni ÅŸi-a dorit, pentru că nu era în interesul său, o încetare a vieÅ£ii economice ÅŸi spirituale dacice.
Urme certe de locuire dacică, post-romană s-au descopeit la Olteni – judeÅ£ul Covasna în punctual „Cariera de nisip”; tot din epoca post-romană (sec. III-IV) datează descoperirile din satul DejunÅ£iu, com. Mugeni, judeÅ£ul Harghita. Mai multe aÅŸezări aparÅ£inând culturii Sântana de MureÅŸ-Cerneahov (se.4, d.H) care arată continuitatea de locuire a populaÅ£iei dacice s-au descoperit în bazinul Ciucului dintre care amintim: o necropolă în satul RugăşeÅŸti, com. ÅžimoneÅŸti ÅŸi o aÅŸezare în comuna Mugeni, ambele în judeÅ£ul Harghita, precum ÅŸi aÅŸezarea descoperită în municipiul Sf. Gheorghe, judeÅ£ul Covasna. Atunci când se discută de continuitatea dacică ÅŸi de supravieÅ£uirea elementului autohton dacic în judeÅ£ele Harghita ÅŸi Covasna trebuie avut în vedere în primul rând cadru natural mult mai favorabil, comparativ cu alte zone ale ţării, populaÅ£iei care se confrunta cu diverse valuri de migratori.
Masivele muntoase au oferit populaÅ£iei locale posibilitatea de refugiu, în caz de primejdie ÅŸi unde putea practica păstoritul, exploatarea lemnului, vânătoarea ÅŸi chiar, pe anumite platouri montane, o agricultură de subzistenţă. Pe această bază se poate afirma că , după retragerea romană, dacii din Ardeal au rezistat valurilor de popoare migratoare precum hunii, avarii, vizigoÅ£ii, ostrogoÅ£ii, gepizii, slavii, pecenegii, cumanii, tătarii, ungurii ÅŸi altele.
Toponimia, hidronimia ÅŸi antroponimia din judeÅ£ele Harghita ÅŸi Covasna, a fost ÅŸi rămâne ÅŸi astăzi in buna masura dacică, după cum vom arăta în cele ce urmează. Masivul muntos Harghita de la care judeÅ£ul îÅŸi împrumută numele nu are o explicaÅ£ie etimologică certă ci doar una probabilă ÅŸi după părerea noastră neverosimilă: de la „har” care înseamnă „munte” în limbile semitice ÅŸi turcice. Greutatea rezolvării acestei enigme etimologice constă în ignorarea unei realităţi: avem de-a face cu un toponim dacic – Archita – căruia i s-a adăugat în faţă vocala „h”, rezultată din pronunÅ£ia maghiară specifică.
Savantul în lingvistică comparată care a fost I.I.Russu a arătat că forma populară românească localnică ÅŸi deci cea autentică este, nu Harghita ci Arghita sau Archita , la care vrem să aducem unele completări (1). Rădăcina lingvistică „arka” folosită pentru a forma toponime este dacică antică ÅŸi o putem vedea în mai multe zone ale ţării: Archita – s.c.Vânători, j. MureÅŸ; ; Archia – s.m. Deva,, j. Sălaj ; ArchiÅŸ – c., j.Arad; Archiud – s.c.Teaca, j. BistriÅ£a-Năsăud ; Arcani – c. j. Gorj ; Arcanu – s.c. Scutelnici, j. Buzău; Arcanu este ÅŸi numele unui vârf (1760m) din masivul Vulcan.Toate aceste „arke” derivă din aceeaÅŸi manta lingvistică din care au ieÅŸit numele cetăţilor dacice Arcudava ÅŸi Arkobadava (2). Ele au ca explicaÅ£ie substantivul sanskrit „Arka” – un alt nume al Soarelui!!
(continuare intr-un numar viitor!)
