SERGIU NICOLAESCU IN IRAK!
Fostul premier Adrian Năstase rememorează, cu emotie, pe blogul personal, câteva amintiri cu regretatul artist Sergiu Nicolaescu :"Nu ÅŸtiu de ce dispariÅ£ia lui Sergiu Nicolaescu mi-a adus aminte de dispariÅ£ia lui Adrian Păunescu. AceleaÅŸi încercări de a găsi pete pe soclul statuilor din partea unor critici în urma cărora nu va rămâne mare lucru.
Eu am amintirile mele legate de ce a însemnat el. În primul rând, filmele sale – care mi-au întreÅ£inut curiozitatea pentru istoria naÅ£ională. BăieÅ£ii mei, într-o vreme, urmăreau toate filmele lui. I-am spus asta ÅŸi i-a făcut plăcere. Le-a trimis o casetă cu cele mai importante dintre ele.
Scriam pe blog, în aprilie 2010, atunci când împlinea 80 de ani, că deÅŸi poate mai sunt oameni nemulÅ£umiÅ£i de un film sau altul, al său, mi-e imposibil să cred că mai există cineva care să nu fi zâmbit nostalgic la vederea BucureÅŸtiului de altădată, care să nu fi tresărit surprins la rostirea unei replici a comisarului Moldovan sau vreun român care să fi învăţat ce înseamnă patriotism de la Mihai Viteazul sau din Nemuritorii.
Apoi, l-am respectat ca om politic. Am mers pe acelaÅŸi drum peste 20 de ani. Uneori l-am apărat împotriva celor care voiau să-l schimbe din postul de senator de Vrancea sau îi cereau demisia din funcÅ£iile de la Senat. Alteori, el m-a apărat. A existat o solidaritate între noi despre care îmi este greu să vorbesc acum", scrie Năstase pe blogul său.Fostul prim-ministru îÅŸi aminteÅŸte, din închisoare, că cineastul era încăpăţânat ÅŸi avea un caracter puternic."Era tare încăpăţânat ÅŸi avea un caracter puternic. Eu l-am admirat întotdeauna chiar dacă nu l-am înÅ£eles întotdeauna".
Adrian Năstase îÅŸi aminteÅŸte de momente petrecute cu Sergiu Nicolaescu, între care ÅŸi vizita pe care au făcut-o împreună, în februarie 2004, la militarii români din Irak.., "Un episod de care îmi aduc aminte acum este vizita pe care am făcut-o împreună, în februarie 2004, la militarii români din Irak. Elicopterul militar cu care călătoream nu avea, practic, uÅŸi. În locul lor erau amplasate mitraliere, care erau asigurate de soldaÅ£i americani, care urmăreau orice miÅŸcare la sol.
Traseul era de fiecare dată schimbat, zburam cam la 50 m altitudine, cu teama că un "insurgent", dotat cu vreun AG7 putea să tragă, de la sol, în elicopter. În plus îmi amintesc, la întoarcere, noaptea, pentru că elicopterul nu era izolat, a fost un frig îngrozitor. Cu Sergiu Nicolaescu ÅŸi cu Ioan Mircea PaÅŸcu ne loveam cu palmele pe spate ÅŸi pe picioare ca să nu îngheţăm…
Îl vedeam des la Parlament. Dar îl vedeam, ÅŸi ca vecin, pe strada Zambaccian. Locuia peste drum de muzeu, foarte aproape de noi. Uneori îl vedeam dimineaÅ£a, la răsăritul soarelui în balconul apartamentului său, dezbrăcat până la brâu, sorbind, cu primele raze ale soare, cu mâinile ridicate, energia Universului pe care, apoi, generos, o împrăştia în jurul său.
De la Sergiu Nicolaescu am învăţat cum poÅ£i să îmbătrâneÅŸti frumos. Dumnezeu să-i ierte păcatele ÅŸi să-l odihnească!",
