TOATE MARILE PUTERI GANDESC LA FEL!!
Antonescu Garda de Fier si Revoluţia (2)
Antonescu Garda de Fier si Revoluţia
RevoluÅ£ia nu a fost făcută de Garda de Fier, ci de Antonescu, un general despre care se poate spune că este un bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuÅŸit deoarece inamicii săi au fost niÅŸte nemernici laÅŸi. Åži chiar ÅŸi aÅŸa Antonescu nu ar fi reuÅŸit nimic dacă prăbuÅŸirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi pus în mână toate atuurile. RevoluÅ£iile adevărate au drept urmare modificarea politicii externe.
Noua Românie însă trăieÅŸte de la început pe baza atotputernicei bunăvoinÅ£e a Axei, chiar ÅŸi din punctul de vedere al politicii interne. Anume nu împotriva unor puteri străine a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei sale armate ÅŸi împotriva rezistenÅ£ei din cadrul aparatului de stat pentru că într-adevăr nu avea la îndemână forÅ£e proprii care să îi fie alături. Într-o Å£ară ai cărei ofiÅ£eri, funcÅ£ionari ÅŸi intelectuali aproape fără excepÅ£ie sunt obiÅŸnuiÅ£i să trăiască din trădare, acest bărbat care, înainte de toate pretinde cinste, s-a confruntat imediat cu o duÅŸmănie crescândă. De asemenea trebuie evitată luarea drept realitate a viselor gardiÅŸtilor.
Noua Românie va avea nevoie pentru totdeauna din punct de vedere al politicii externe , de sprijinul trupelor germane, iar din punctul de vedere al politicii interne, pentru cel puÅ£in câteva decenii.
Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanÅ£ia că nu vor apărea dezordini în sud-estul spaÅ£iului său vital care ar fi păguboase din punct de vedere politic ÅŸi pentru situaÅ£ia aprovizionării sale. MulÅ£umită capacităţii populaÅ£iei româneÅŸti de a răbda de foame, mica supraproducÅ£ie agrară a României va fi la dispoziÅ£ia Reichului ÅŸi petrolul îÅŸi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge. Astfel prin aceste exporturi româneÅŸti se pare că vor fi asigurate lipsurile industriei germane.
Apare acum întrebarea dacă Reichul trebuie să se mulÅ£umească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul său să folosească pe deplin bogăţiile naturale ÅŸi forÅ£a de muncă din această Å£ară apropiată?
Recolta medie la hectar în România este doar puÅ£in mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului că terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile agricole ale României. Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi prin care să fie folosite puterile economice ale României ÅŸi să fie însufleÅ£ite schimburile comerciale.
Tratatul este în continuare în vigoare ÅŸi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare, au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi folosite acum mai bine, însă este nevoie de un discipol dornic de învăţătură ÅŸi care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se facă simÅ£ite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai întâi analizată în mod corect. Întreaga dezvoltare istorică pasivă de până acum a României vorbeÅŸte împotriva unei posibilităţi de acest fel.
Cunoscătorii ţării ne asigură că populaÅ£ia României nu este una ambiÅ£ioasă ÅŸi că în mod oriental-slav se mulÅ£umeÅŸte cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască să îÅŸi asigure toate cele necesare. Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreÅŸte în această atitudine. Faptul că credinÅ£a ortodoxă se găseÅŸte alături de ideea naÅ£ională ÅŸi de cea de ordine în ideologia MiÅŸcării Legionare ne face să nu ne aÅŸteptăm la nici un fel de schimbare. Dacă se doreÅŸte ca România să nu fie doar păstrată, ci să fie folosită pe deplin acest lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode coloniale. Pentru aceasta este nevoie ca în locul proprietăţilor ţărăneÅŸti minuscule , prost exploatate , să apară mari moÅŸii care să fie administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie ca forÅ£a de lucru care acum leneveÅŸte să fie ocupată intensiv, pe model colonial, cu agricultura. Trebuie alcătuite mari armate de muncitori care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din Reich în România.În acest fel i se va da poporului german din România o ÅŸansă de implicare care să îi dea ÅŸi conÅŸtiinÅ£a că joacă un rol important în cadrul Reichului.
Poporul german din România a devenit de puÅ£ină vreme o corporaÅ£ie de drept public. Ei se poat alătura drapelului Reichului ÅŸi pot să îÅŸi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin aceasta se reuÅŸeÅŸte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de graniţă, ci să îl păstreze ÅŸi cum este de dorit, să îl dezvolte.
Ţara de dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni să primească din nou caracterul unui district german. De asemenea grupul etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării, care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a Carpaţilor.
Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea formală a României (caracteristicile cele mai importante ale suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) ÅŸi fără ca să fie blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul populaÅ£iei româneÅŸti. Modalitatea de acÅ£iune trebuie să fie o impunere pe cale paÅŸnică. Nu ar trebui să fie dificil de obÅ£inut sprijinul guvernului român pentru înfiinÅ£area unor moÅŸii model ÅŸi treptat numărul acestor mari moÅŸii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană a construcÅ£iilor de drumuri ÅŸi canale. Nu este nevoie de mijloace violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich care caută oportunităţi ÅŸi care printr-o organizaÅ£ie centrală de intermediere, în mod planificat să fie orientat către România.
Printr-o politică românească bazată pe realităţi – ÅŸi nu pe programul imposibil de realizat al unei minorităţi de gardiÅŸti , fiecare va primi ceea ce i se cuvine: masele capabil de dezvoltare , o mai bunăsupraveghere ÅŸi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea în ceea ce priveÅŸte interesele Reichului ÅŸi foloasele cuvenite pentru contribuÅ£ia ÅŸi responsabilitatea lor politico-militară, forÅ£ele vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare ÅŸi administrare, conducerea producÅ£iei ÅŸi a comerÅ£ului. Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea astfel încât să nu mai fie posibile dezordinile. Reichul german nu trebuie să lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uÅŸa sa. ( Traducere de George Damian)
