“Cazul deputatului Ion Stan” nu este un motiv de reÅ£inut pentru Raportul privind mecanismul de verificare ÅŸi control, ori de a bloca admiterea în spaÅ£iul Schenghen

 

Am luat act cu surprindere ÅŸi nu fără oarecare îngrijorare că există opinii care încearcă să acrediteze ideea că prin respingerea de către Camera DeputaÅ£ilor a cererii Parchetului de pe lângăÎnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie privind încuviinÅ£area arestării preventive a deputatului Ion Stan s-a creat un motiv care “va afecta România în plan extern, în privinÅ£a MCV ÅŸi a aderării la Schengen”. Credem că înainte de a se fi exprimat o asemenea temere, cu nimic justificată, era oportun să se examineze în deplină cunoÅŸtinţă de cauză argumentele pentru care Camera DeputaÅ£ilor, ca reprezentat suprem al poporului, a considerat că justiÅ£ia se poate înfăptui prin cercetarea în stare de libertate a faptelor, cu privire la care se afirmă doar că ar exista indicii “de natură să conducă la presupunerea rezonabilă” a săvârÅŸirii lor. Este regretabil ÅŸi de neînÅ£eles cum asemenea aserÅ£iuni au fost preluate ca atare ÅŸi în unele medii diplomatice de la BucureÅŸti, fără a exista minimul de reflecÅ£ie necesară în legătură cu cauzele pentru care Camera DeputaÅ£ilor a exprimat, prin votul dat, serioase rezerve cu privire la existenÅ£a faptelor, argumentaÅ£ia ÅŸi legalitatea procedurii de instrumentare a cazului.

Nu pot să nu observ că ceea ce ExcelenÅ£a Sa, Domnul Martin Harris, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii ÅŸi al Irlandei de Nord la BucureÅŸti, a scris pe Twitter, în sensul că este (…)"o veste proastă faptul că noul Parlament al României a refuzat cererea procurorilor de a ridica imunitatea unui parlamentar. Nu este un început bun" (…), s-a răspândit foarte repede în media internă ÅŸi externă, contribuind, în fapt, la impunerea ÅŸi credibilizarea unui curent de opinie defavorabil, atât Camerei DeputaÅ£ilor, cât ÅŸi prezumÅ£iei de nevinovăţie.

Cât de departe poate fi de mine gândul că ExcelenÅ£a Sa, Domnul Martin Harris, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii ÅŸi al Irlandei de Nord la BucureÅŸti, nu a făcut acel gest la rugămintea sau sugestia cuiva?! Asta, deoarece nu am cunoÅŸtinţă de asemenea uzanÅ£e diplomatice.

Această situaÅ£ie este, în principal, ÅŸi motivul pentru care simt nevoia să fac precizările ce urmează, în vederea unei corecte informări a opiniei publice ÅŸi, mai cu seamă, a presei ÅŸi a mediilor diplomatice:

– Dosarul nr. 344/P/2012 în care este inculpat deputatul Ion Stan, instrumentat de SecÅ£ia de Combatere a CorupÅ£iei din cadrul Directiei NaÅ£ionale AnticorupÅ£ie, se bazează, în totalitate pe denunÅ£ul calomnios al unui infractor versat, aflat în conflict cu legea penală, iniÅ£ial reÅ£inut ÅŸi încarcerat, cercetat încă din anul 2010 pentru fraude de proporÅ£ii în legătură cu traficul de medicamente. Demascarea sistemului mafiot din reÅ£eaua de distribuÅ£ie a medicamentelor a făcut obiectul declaraÅ£iei mele politice din 14 februarie 2012 „Traian Băsescu ÅŸi reforma sănătăţii: între ciocanul ÅŸi nicovala mafiei transnaÅ£ionale a fraudării asigurărilor de sănătate". Numeroase relatări de presă ÅŸi investigaÅ£ii jurnalistice menÅ£ionează, în ceea ce-l priveÅŸte pe denunţător, folosit de anchetatori ca agent provocator, că acesta are la activ infracÅ£iuni ca spălare de bani, ca urmare a contrabandei cu medicamente, fraude fiscale ÅŸi bancare, transferuri de bani în străinătate, conducerea unor reÅ£ele de traficanÅ£i ÅŸi altele asemenea.

– Înscenarea a fost comandată politic ÅŸi special pregătită de către SecÅ£ia de Combatere a CorupÅ£iei din cadrul DirecÅ£iei NaÅ£ionale AnticorupÅ£ie. Procurorul a solicitat eliberarea sumei de 45.000 lei în vederea organizării flagrantului înainte ca denunţătorul să mă fi contactat pentru „sponsorizare”.

– În desconsiderarea legislaÅ£iei ÅŸi a practicii europene în materia drepturilor ÅŸi garanÅ£iilor procesuale cu privire la asigurarea unui proces obiectiv, imparÅ£ial ÅŸi echitabil, acelaÅŸi procuror ÅŸi aceeaÅŸi autoritate judiciară- DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie – mă anchetează atât pe mine, cât ÅŸi pe denunţător, presiunea exercitată de anchetatori fiind în afara oricărui dubiu.

– Am fost ridicat în forţă ÅŸi îmbrâncit cu brutalitate, sub ameninÅ£area încătuşării de către personae înarmate la vedere, din faÅ£a sediului filialei judeÅ£ene DâmboviÅ£a a Partidului Social Democrat, în plină campanie electorală, fără a fi citat ÅŸi fără a exista vreun indiciu că aÅŸ refuza să mă prezint la solicitarea Parchetului. Dimpotrivă, m-am prezentat de fiecare dată când am fost solicitat de organele de anchetă. În fapt, s-a procedat la reÅ£inerea mea ilegală, fiind încălcate dispoziÅ£iile art. 72 alin. (3) din ConstituÅ£ia României, care prevăd că reÅ£inerea deputaÅ£ilor este permisă doar în caz de infracÅ£iune flagrantă, ceea ce nu a fost constatat ÅŸi consemnat, conform procedurilor obligatorii prevăzute de lege în vederea realizării mijlocului de probă, deoarece nu a existat fapta.

– La data de 27 noiembrie 2012, trei indivizi rămaÅŸi neidentificaÅ£i, având asupra lor valize metalice, au pătruns abuziv, în absenÅ£a mea, în biroul în care îmi desfăşuram activitatea politică la sediul filialei DâmboviÅ£a a Partidului Social Democrat.

Acele persoane au evacuat tot pesonalul prezent ÅŸi au ramas acolo nesupravegheate, mai mult timp, putându-se presupune fie că au efectutat o percheziÅ£ie ilegală, fie că au depus, în mod ascuns, obiecte, care ulterior să fie ridicate printr-o procedură legală, atribuindu-mi-se deÅ£inerea lor. DeÅŸi am sesizat imediat, în scris, acest grosolan abuz, demersul a rămas fără răspuns din partea Parchetului.

– În cazul deputatului Ion Stan este o vădită manipulare a ideii conform căreia nearestarea mea ar obstrucÅ£iona bunul mers al procesului penal.

Faţă de această situaÅ£ie, rog să se observe că există o prevedere expresă a ConstituÅ£iei României, art. 72 alin.(2 ), similară prevederilor legale din alte ţări care, pe de o parte, permite urmărirea ÅŸi trimiterea în judecată a deputaÅ£ilor pentru faptele care nu au legătură cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, iar, pe de altă parte, pentru a se limita abuzul ÅŸi ingerinÅ£ele în activitatea parlamentarilor, aceÅŸtia nu pot fi perchezitionaÅ£i, reÅ£inuÅ£i sau arestaÅ£i fărăîncuviinÅ£area Camerei din care fac parte.

În cazul meu, au existat atât o reÅ£inere, cât ÅŸi o violare a biroului în care îmi desfăşuram activitatea politică.

AÅŸadar, nimic nu împiedică organele de urmărire penală, dacă există probe, să sesizeze instanÅ£a de judecată, lucru pe care l-am cerut public ÅŸi în mod repetat. Sub pretextul urgenÅ£ei, am fost supus ascultărilor ÅŸi interceptărilor electronice, filat ÅŸi filmat în absenÅ£a unui mandat legal emis de judecător, fiindu-mi înscenate ÅŸi patru aÅŸa-zise momente operative în care să fiu prins în flagrant. Evident că toate cele patru tentative provocatoare, în absenÅ£a săvârÅŸirii faptelor, au eÅŸuat.

Rog să se observe că atât legea naÅ£ională [Cod procedură penală art. 68 alin. (2)], cât ÅŸi legislaÅ£ia externă nu permit provocările ÅŸi nici lăsarea săvârÅŸirii vreunei infracÅ£iuni în scopul de a obÅ£ine mijloace de probă. Din cauza unor astfel de abuzuri, statul român a suferit mai multe condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Este adevărat, am expus, de la tribuna Parlamentului, numeroase opinii critice, cu privire la fapte de corupÅ£ie ÅŸi ingerinÅ£e în viaÅ£a politică, economicăşi socială a ţării, care au privit personalităţi marcante, instituÅ£ii, companii străine ori din România, ceea ce în mod cert a deranjat anumite cercuri ÅŸi grupuri de interese. Am obÅ£inut a patra oară consecutiv încrederea concetăţenilor mei, într-o proporÅ£ie covârÅŸitoare, alegătorii trimiÅ£ându-mă, din nou, în plină anchetă penală, ce aduce mai mult cu provocarea, intimidarea ÅŸi actele de poliÅ£ie politică, în Parlamentul ţării.

Este un motiv pentru care doresc să exprim adevărul, aÅŸa cum este el, să împiedic manipularea, minciuna, delaÅ£iunea ÅŸi impostura.

 

Ion STAN

Deputat independent în Parlamentul României