Lectia de crestinism din Valea Bogatii
Zilele trecute, vazand vremea cu tendinte de primavara, un ateu se plimba prin pădurea de pe Valea Bogatii, minunându-se de frumuseÅ£ile naturii:
– Ce copaci impresionanÅ£i! Ce râu cristalin! Ce animale frumoase in salbaticia lor!
La un moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude în spatele lui zgomote ciudate.
Când se întoarce, vede un urs intr-adevar mare, frumos, sănătos, dar…cu evidenta poftă de mâncare.
Îngrozit, necredinciosul o ia la fugă, însă ursul avea condiÅ£ie fizică, aÅŸa că îl urmareste pofticios…
Tipul era atât de îngrozit, încât la un moment dat se impiedică ÅŸi cade.
Ursul îl apucase deja de un picior, aÅŸa că omul, paralizat de frică, răcneÅŸte ingrozit:
– Doamneeee!
În secunda următoare, timpul se opri in loc, ursul îngheţă în poziÅ£ia în care se afla, pădurea rămase neclintită ÅŸi o lumină ireala se revărsă din cer.
Tipul, ÅŸocat, auzi o voce:
– Mi-ai negat existenÅ£a toată viaÅ£a, le-ai explicat ÅŸi altora că sunt un mit, ai pus toata CreaÅ£ia Mea pe seama întâmplării cosmice…
Vrei acum să te salvez? Cum as putea să te consider un bun crestin, cu adevărat?
Ateul se uită cu privirea fixa spre acea lumină şi răspunse:
– AÅŸ fi ipocrit să îÅ£i cer brusc să mă consideri credincios, dar poate ai reuÅŸi, într-un fel, să devină ursul creÅŸtin?
– Foarte bine, răspunse vocea din ceruri …
Lumina dispăru, zgomotul pădurii reveni. Ursul îl eliberă din ghearele sale, îÅŸi împreună labele din faţă ÅŸi spuse:
– Multumescu-ti Tie Doamne si binecuvintează aceste bucate… Amin!
