LA PASAREA CHIOARA,
…II FACE D-ZEU CUIB!
De cate ori se imbata critza, Marele Barbat zacea parca in coma, cateva zile.
In tot acest timp, sotia nu se misca de langa patul sau, fara sa lipseasca o singura ora macar.
Intr-o dimineata, dupa o betie crunta, iesind din starea aia de mahmureala, de rau si ameteala, El i-a facut semn sa vina mai aproape. Ea s-a apropiat si s-a asezat cu discretie pe pat, mangaindu-i mainile, El, cu ochii in lacrimi ii sopti:
"Vreau de mult sa-ti spun ceva, cu toata sinceritatea:
Tu ai stat linga mine in toate momentele grele pe care mi le-a scos viata in cale.
Cand am fost suspendat, dupa incendiul de la Rouen, ai fost langa mine, sa ma consolezi.
Cand am incercat business-ul ala, cu fabrica de inghetata, de-am dat faliment, tot asa.
Cand am fost adus acasa, dupa "intamplarea'' de la Anvers, ai fost langa mine.
Cand sanatatea a inceput sa ma lase, de m-am operat la Viena, mi – ai fost iarasi aproape… Cand am pierdut, practic, Referendumul, tu erai de asemenea langa mine. Stii ceva, Maria? ''Ce, dragul meu?'', l-a intrebat ea cu tandrete, simtind cum inima i se umple de caldura. ''Incep sa ma conving tot mai mult, ca imi porti ghinion…. "
