O ROMANCA… SI O UNGUROAICA, AMANTELE LUI DILLINGER SI Al. CAPONE !!
In Romania anilor ’30-’40 si in Bucurestiul socotit „Micul Paris”, faceau furori filmele de la Holywood ca si viaţa de lux a marilor gangsteri dîn America. Un articol intitulat „Am cunoscut pe femeia în roşu”, publicat în 13 noiembrie 1935 de revista tabloid „Realitatea ilustrată”, se ocupa de viata unei romance de „pomina” care… a ramas in istorie.
(…) „Chicago e un oraş de petreceri, un oraş vesel, plin de atracţiuni, un oraş al desfătărilor. Fiind mult mai întins decât New-York-ul paza strictă a regulamentelor severe e mai greu de făcut, iar posibilitatea de a ţine ascunse localuri de petreceri nepermise, mult mai uşoara, în Chicago. Viaţă de lux în oraşul prohibiţiei, jazzului şi prostituţiei.
În 1931 am făcut cunoştinţa în Chicago cu d-na Ana Suciu, nume care în traducere americană e Anna Sage. Avea o vilă frumoasă, luxos mobilată în Kenmore Avenue, un bulevard locuit de marii bogataşi ai Americei. Doamna Sage, o femeie de 32 până la 35 ani, frumoasă, vorbea încă destul de bine româneşte, după 20 (spunea ea) – 25 de ani (după socoteala noastră) de când plecase din Banat, de unde era originară.
În 1931 am făcut cunoştinţa în Chicago cu d-na Ana Suciu, nume care în traducere americană e Anna Sage. Avea o vilă frumoasă, luxos mobilată în Kenmore Avenue, un bulevard locuit de marii bogataşi ai Americei. Doamna Sage, o femeie de 32 până la 35 ani, frumoasă, vorbea încă destul de bine româneşte, după 20 (spunea ea) – 25 de ani (după socoteala noastră) de când plecase din Banat, de unde era originară.
Viaţa îmbelşugată, cele două super-automobile, toaletele scumpe, nu se puteau explica din venitul unui mic magazin pe care-l avea la Gary, orăşel de lângă Chicago, şi am aflat mai târziu, că doamna Sage era proprietara unui “speak-easy”, situat tot în Gary şi unde se ducea în fiecare seară. „Speak-easy” se traduce pe româneste “a vorbi lesne, cum îţi vine”, şi denumeşte un local în care se permite vizitatorilor ceea ce legea nu permite: alcool (pe vremea prohibiţiei) şi băuturi foarte tari azi, jocuri de noroc, stupefiante, etc.
Vizitatorii sunt din lumi felurite: odrasle de oameni bogaţi, care caută senzaţii, aventurieri, escroci care trăiesc din înşelăciuni la joc, naivi, care vin aici ademeniţi de femei frumoase sau invitaţi de cunoştinţe dubioase, gangsteri, care numai în asemenea localuri sunt în siguranţă, femei uşoare. Eliberată din arest în schimbul trădării banditului Nr. 1 al Americii ! Treburile doamnei Sage au mers din ce în ce mai bine, până când un şef de poliţie nou n’a voit să fie orb şi surd, ca predecesorul său şi a descoperit taverna. Legile americane sunt foarte drastice: d-na Sage a fost arestată, averea ei confiscată şi cuibul distrus. Dupa obicei, poliţia, cea dintâi, face cercetările.
Vizitatorii sunt din lumi felurite: odrasle de oameni bogaţi, care caută senzaţii, aventurieri, escroci care trăiesc din înşelăciuni la joc, naivi, care vin aici ademeniţi de femei frumoase sau invitaţi de cunoştinţe dubioase, gangsteri, care numai în asemenea localuri sunt în siguranţă, femei uşoare. Eliberată din arest în schimbul trădării banditului Nr. 1 al Americii ! Treburile doamnei Sage au mers din ce în ce mai bine, până când un şef de poliţie nou n’a voit să fie orb şi surd, ca predecesorul său şi a descoperit taverna. Legile americane sunt foarte drastice: d-na Sage a fost arestată, averea ei confiscată şi cuibul distrus. Dupa obicei, poliţia, cea dintâi, face cercetările.
Când instrucţia e gata, inculpatul vine în faţa instanţelor judecătoreşti. Învinuitul suportă după caz trei grade de cercetări: gradul I e simplu: vina e recunoscută, complicii sunt arestaţi, totul e clar, cercetarea e o formalitate. Gradul al doilea se aplică atunci când inculpatul nu vrea să-şi denunţe complicii sau nu mărturiseşte imediat crima. Cel anchetat e supus la chinuri mai ales de ordin moral: e hărţuit cu interogatorii lungi, i se arată în culori negre ce-l aşteaptă în cazul că n’ar voi să recunoască, de bunăvoie, acuzările; e minţit că i s’au întâmplat nenorociri în familie ca o consecinţă a faptelor lui şi altele de acestea. Gradul al treilea înseamnă adevărate cazne: inculpatul nu e lăsat să doarmă, e chinuit cu lumină prea puternică, cu valuri de apă, cu o gamă întreagă de suplicii rafinate, care fără a produce vreo rănire vizibilă, pot nenoroci un om pe viaţă. 
Cu doamna Sage poliţia n’a fost nevoită să meargă atât de departe. Aflând de la începutul cercetărilor de gradul II că faimosul Dillinger era printre obişnuiţii casei ei, a încheiat cu dânsa o convenţie: d-na Sage avea să fie eliberată, i se vor restitui bunurile confiscate, ba chiar îşi va redeschide acel “Speak-easy” care-o îmbogaţise. În schimb, d-na Sage avea să predea în mâinile poliţiei pe faimosul gangster Dillinger. Poliţia americană obişnuieşte să încheie asemenea tranzacţii. D-na Sage a ieşit din arest. Toată lumea era convinsă c’a isbutit să cumpere pe poliţişti. Obişnuiţii localului s’au întors cu toţii, bucuroşi de dibăcia femeii care le permitea să-şi reia petrecerile. Dillinger s’a lăsat aşteptat cam mult, atât încât poliţia îşi pierduse aproape răbdarea, detectivii fiind mereu amânaţi. În cele din urmă sosi şi el. D-na Sage n’avu încotro şi trebui să se achite de obligaţiunile luate.
Ea a fost “femeia în roşu”, care a arătat detectivilor pe Dillinger ieşind din cinematograf : “Ecce Homo!” Detectivii au ţintit şi Dillinger a căzut mort. Inamicul public No. 1 nu mai exista !“, se spune în articolul publicat în 13 noiembrie 1935 de „Realitatea ilustrată”,ce poate fi citit pe Biblioteca Digitală a Bucureştilor.
Era seara zilei de 22 iulie 1934 , la cinematograful Biograph Theater din Chicago. Cum John Dillinger era aproape imposibil de recunoscut din cauza operaţiilor estetice, curtezana din Romania le-a spus agenţilor F.B.I. că va purta o rochie roşie, iar barbatul care va sta langă ea şi prietena ei,focoasa unguroaica Polly, când vor iesi din cinematograf va fi John Dillinger. Pentru o siguranţă şi mai mare, Anna le-a spus agenţilor că, în momentul în care ea se va afla lângă bandit va arunca pe jos o batistă. Scenariul gândit de romancă împreuna cu agenţii americani a fost respectat până la cel mai mic amănunt. Aşa că John Dillinger nu a avut nicio şansă, a fost împuscat mortal în cap…pentru ca a vrut satraga intr-un politist! Motivele reale care au determinat-o să aleagă calea trădării banditului au rămas un mister.
Bogată şi cu un permis de port-armă, „Femeia în roşu“ s-a întors în 1936 în România. În cei aproape 10 ani pe care i-a mai trăit, curtezana a făcut eforturi de a se întoarce în America, dar fără reuşită. În toată această perioadă, a trăit cu spaima că va fi executată de bandiţii lui John Dillinger, ipoteză luată în calcul pana când s-a sfârşit, în 20 aprilie 1947. Ca o ironie a sorţii, a sfârşit tocmai în cimitirul săracilor, ea care fusese o vreme cea mai bogată romancă din America, iubita pistolarului John Dillinger şi protejata celebrului Al Capone. În toate filmele dedicate banditului No. 1 din America anilor 1930 este prezentă şi Ana Cumpănaş pe numele ei – Anna Sage sau „Femeia în roşu“, după cum este cunoscută în Statele Unite. (Articol scris de NICU NAEG)
Cu doamna Sage poliţia n’a fost nevoită să meargă atât de departe. Aflând de la începutul cercetărilor de gradul II că faimosul Dillinger era printre obişnuiţii casei ei, a încheiat cu dânsa o convenţie: d-na Sage avea să fie eliberată, i se vor restitui bunurile confiscate, ba chiar îşi va redeschide acel “Speak-easy” care-o îmbogaţise. În schimb, d-na Sage avea să predea în mâinile poliţiei pe faimosul gangster Dillinger. Poliţia americană obişnuieşte să încheie asemenea tranzacţii. D-na Sage a ieşit din arest. Toată lumea era convinsă c’a isbutit să cumpere pe poliţişti. Obişnuiţii localului s’au întors cu toţii, bucuroşi de dibăcia femeii care le permitea să-şi reia petrecerile. Dillinger s’a lăsat aşteptat cam mult, atât încât poliţia îşi pierduse aproape răbdarea, detectivii fiind mereu amânaţi. În cele din urmă sosi şi el. D-na Sage n’avu încotro şi trebui să se achite de obligaţiunile luate.
Ea a fost “femeia în roşu”, care a arătat detectivilor pe Dillinger ieşind din cinematograf : “Ecce Homo!” Detectivii au ţintit şi Dillinger a căzut mort. Inamicul public No. 1 nu mai exista !“, se spune în articolul publicat în 13 noiembrie 1935 de „Realitatea ilustrată”,ce poate fi citit pe Biblioteca Digitală a Bucureştilor.
Era seara zilei de 22 iulie 1934 , la cinematograful Biograph Theater din Chicago. Cum John Dillinger era aproape imposibil de recunoscut din cauza operaţiilor estetice, curtezana din Romania le-a spus agenţilor F.B.I. că va purta o rochie roşie, iar barbatul care va sta langă ea şi prietena ei,focoasa unguroaica Polly, când vor iesi din cinematograf va fi John Dillinger. Pentru o siguranţă şi mai mare, Anna le-a spus agenţilor că, în momentul în care ea se va afla lângă bandit va arunca pe jos o batistă. Scenariul gândit de romancă împreuna cu agenţii americani a fost respectat până la cel mai mic amănunt. Aşa că John Dillinger nu a avut nicio şansă, a fost împuscat mortal în cap…pentru ca a vrut satraga intr-un politist! Motivele reale care au determinat-o să aleagă calea trădării banditului au rămas un mister.
Bogată şi cu un permis de port-armă, „Femeia în roşu“ s-a întors în 1936 în România. În cei aproape 10 ani pe care i-a mai trăit, curtezana a făcut eforturi de a se întoarce în America, dar fără reuşită. În toată această perioadă, a trăit cu spaima că va fi executată de bandiţii lui John Dillinger, ipoteză luată în calcul pana când s-a sfârşit, în 20 aprilie 1947. Ca o ironie a sorţii, a sfârşit tocmai în cimitirul săracilor, ea care fusese o vreme cea mai bogată romancă din America, iubita pistolarului John Dillinger şi protejata celebrului Al Capone. În toate filmele dedicate banditului No. 1 din America anilor 1930 este prezentă şi Ana Cumpănaş pe numele ei – Anna Sage sau „Femeia în roşu“, după cum este cunoscută în Statele Unite. (Articol scris de NICU NAEG)
