Un articol marca Radu Golban –
GERMANIA, MITUL VICTIMEI!
ConÅ£inutul declaraÅ£iei ministrului de Interne al Germaniei, Hans-Peter Friedrich, de ce Germania se va opune aderării României la Schengen, este o palmă la adresa tuturor românilor. În afară că nu ne vrea în Schengen, Berlinul doreÅŸte să limiteze accesul săracilor din România ÅŸi Bulgaria la ajutorul social german. Domnul Friedrich, alias „Cavalerul Schenganescu”, este un suporter al nostru în măsura în care ÅŸi Hitler a fost un prieten al popoarelor.
De necontestat ÅŸi firesc este ca Germania să se opună corupÅ£iei ÅŸi să insiste la aplicarea unor standarde minime de funcÅ£ionalitate juridică, însă inadmisibil este ca Germania să trieze românii în apÅ£i de muncă ÅŸi săraci. Berlinul doreÅŸte să restricÅ£ioneze un drept fundamental al Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene. Prea puÅ£ini dintre noi ÅŸtim căcetăţenia europeană ne permite să călătorim prin Europa, precum permite ÅŸi unui japonez sau american, însă nu să ÅŸi stăm în alte state membre ale Uniunii, fără un loc de muncă, mai mult de trei luni de zile pe an.
Acest regim preferenÅ£ial ÅŸi discriminatoriu poate fi numit orice, însă nu un drept al unui cetăţean european. Această politică fascistoidă în Europa ar transforma România într-un lagăr de concentrare sub aer liber deoarece controlul asupra circulaÅ£iei cetăţenilor de mâna a doua funcÅ£ionează numai prin păstrarea unei cortine de fier la graniÅ£a de vest a României.
Probabil că într-un viitor apropiat Bruxelloberlinul ne va pune în vedere ca, dacă vom mai dori să beneficiem de liberă circulaÅ£ie în Europa, să preluăm noi, în trista amintire a unui trecut întunecat, peronul de triere a unor cetăţeni după niÅŸte criterii injuste.
Registrul imigrantilor,pe care il vrea ministrul Friedrich este un pas desciminatoriu foarte lamuritor…
Domnul Friedrich ÅŸi simpatizanÅ£ii săi din rândurile elitei sfidătoare din România ar trebui mai întâi să se întrebe de ce sunt românii săraci ÅŸi ar dori să emigreze. Mai ales să se gândească la ţărănimea pauperizată a ţării, astăzi clientă fidelă la Aldi ÅŸi Lidl ÅŸi milioanele de români care prin consumul lor asigură sute de mii de locuri de muncă în producÅ£ia germană.
Măcar să fi găsit cuvinte de laudă pentru progresele noastre în domeniul ecologic, efect de la sine înÅ£eles, după ce ne-am aruncat industria poluantă cu tot cu locurile de muncă la fier vechi (cumparat tot de ei) ÅŸi am renunÅ£at la agricultură pentru a ne transforma treptat într-o rezervaÅ£ie de săraci îngrădită cu sârmă ghimpată ÅŸi controlată de camere infraroÅŸii.,Germania exportă pe an mărfuri în valoare de 508 miliarde de euro în Uniunea Europeană, în timp de cotizaÅ£ia netă a Berlinului la Bruxelles este anual de doar aproximativ 10 miliarde de euro.
Pentru o Europă solidară precum o impune Berlinul se cuvine ca, pentru înlesnirile economice de a penetra gratuit fără vamă piaţă europeană, atât cotizaÅ£ia la Bruxelles să fie pe măsură, ca ÅŸi generozitatea faţă de cetăţenii pauperizaÅ£i în urma dezindustrializării. În fond, de ce să nu ceară românii ÅŸi bulgarii ajutoare sociale în Germania? Ar fi mai mult decât echitabil ca tensiunile sociale generate pe urma dezindustrializării impuse să fie împărÅ£ite uniform de beneficiarii economici ai Uniunii Europene.
Este un drept la care oricine ar trebui să recurgă cu mândrie ÅŸi fără jenă, fiind doar o compensaÅ£ie firească pentru înlesnirile oferite de piaÅ£a de desfacere din estul Europei. De preferat ar fi o formulă de solidaritate decât una de îngrădire a săracilor pentru că aceÅŸti săraci au potenÅ£ial de a deveni majoritate politică cu viziuni mai tranÅŸante decât acÅ£iunile indecise ale actualilor politicieni. Cel mai bun exemplu fiind India lui Gandhi: Gandhi a îngenuncheat Imperiul Britanic, care exploata indienii ÅŸi sărăcea India de materie primă pentru a le vinde apoi textile manufacturate în Marea Britanie, printr-o simplă lozincă, „Don't buy cotton!". Efectul unui boicot economic ar transforma „copilul minune al performanÅ£ei economice în timp criză” într-un kaizer gol.
Ultimii ani în relaÅ£ie cu Uniunea Europeană nu au mai adus nici un progres. România nu este însă o excepÅ£ie a trăirii unui eÅŸec în relaÅ£iile cu Bruxelles-ul. În timp ce tot mai multe voci din state bine integrate în Europa precum Grecia, Italia, Spania ÅŸi Portugalia sau chiar FranÅ£a cred că viitorul este în afara zonei Euro, noi ne cramponăm într-o formă nefirească pentru un proces de integrare anacronic care până în prezent nu a adus nici unei ţări, în afară de Germania ÅŸi câteva state mici din jurul Germaniei, vreun avantaj.
