Cotetul Eurovision l-a ouat pe Cezar

Propun ca Romanika sa renunte sa mai concureze la Eurovision. Pur si simplu n-avem organ pentru muzica astora, iar locul 3 ocupat candva de Luminita Anghel si trupa Sistem este doar  o exceptie fericita, care a rasplatit curajul de a fi trimis la competitie o melodie rupta de canoanele muzichiei de pe la noi. In rest, la nivel de juriu si de promotori de sunete, suntem o varza muzicala peste care, daca nu punem de obicei cate o curca din ograda mioritica, gasim un cocosel importat.

Asa am facut anul asta cu Cezar Ouatu, cuibarit la preselectii dupa ce s-a intors din strainataturi, unde face pe tenorul cu oarece succes, recunoscut de colegii de breasla. Intr-atat incat i se spune Cezar the Voice. Ce face Cezarica? Canta sus. Foarte sus, fiind inzestrat cu niste calitati de contralto pe care le poate invidia orice soprana. Problema este ca cineva i–a scris piesa usurica „It's my life” in care Cezar abuzeaza de inaltele vocii, care ar fi trebuit dramuita mult mai inteligent. In schimb, frumuselul Ouatu canta atat de ascutit si atat de mult timp incat te scuteste de curiozitatea de a-i numara ouale.

Juriul, insa, a gasit de cuviinta sa-l tirmita pe Cezar la semifinalele de la Malmo, care vor decide cine merge in finala.

Daca n-a gresit cand l-a preferat unor slagare sinistre fredonate patetic de artiste gen Elena Carstea, comitetul muzichiu care a decis cine le-a zis bine din gura la preselectii a ignorat grosier cel putin doi concurenti – Electric Fence si Ovidiu Tudor. Primii canta un soi de Kusturica si No Smoking Ochestra din Pisica alba, pisica neagra, al doilea are un sound irish topit intr-o country alert.

Cu oricare dintre ei nu ne-ar fi fost jena la Eurovision, dar se vede treaba ca juriul mioritic, grabit sa puna mana pe cocoselul cu oua de aur, nu vede si n-aude mai departe de usa cotetului cu sunete de pe la noi.

 

Vifor Rotar