Razboiul cu paradisurile evaziunii fiscale

O sursa anonima a livrat mass-media internationale o cantitate imensa de date, care cuprind tranzactii financiare din zece paradisuri fiscale. 130.000 de nume din 170 de tari apar pe lista cu banii parcati in firme offshore. Intre acestea se afla si numele a sute de cetateni germani. Dupa Wikileaks si Openleaks, Offshore-Leaks este una dintre cele mai mari scurgeri de informatii din istoria recenta. Datele furmizate mass-mediei arata caile obscure prin care bogatii planetei, firmele „casuta postala“ si anumite trusturi dubioase isi spala banii sau ii ascund de fisc. Datele au fost trimise presei din 46 de tari. Joia trecuta a inceput prezentarea publica a rezultatelor analizei acestora, care a durat mai bine de un an. Este Offshore-Leaks o reala lovitura in partile putrede ale actualului sistem financiar, sau, dupa scandal, apele se vor linisti din nou, peste aceeasi mlastina? Datele din paradisurile fiscale au un volum enorm: 2,2 milioane de documente, cumuland 260 de gigabytes. Ele provin, dupa cum relateaza publicatia germana Focus, „de la doua firme specializate in crearea de societati off-shore. Acestea fac parte dintre cei mai de seama ofertanti globali in domeniu”. In sistemul off-shore cu sedii in paradisurile fiscale s-ar ascunde 21-32 de mii de miliarde de dolari, dupa rezultatele unui studiu din 2012 al ONG-ului britanic Tax Justice Network. De acest sistem profita oligarhi, traficanti de arme, jongleri din lumea finantelor, ca si sute de cetateni germani, mai scrie Focus. Intre acestia din urma sunt si nume notorii, cum e cel al lui Gunther Sachs, care s-a sinucis in 2011. Datele-bomba au ajuns la Washington Post, BBC, Guardian si Le Monde. In Germania, la Sueddeutsche Zeitung (SZ), Focus si Norddeutsche Rundfunk (NDR), in Elvetia la Sonntagszeitung. Ele au fost insa furnizate initial, anul trecut, Consortiului International al Jurnalistilor de Investigatie (ICIJ), cu sediul la Washington, SUA. De joi 4 aprilie, o serie de date si nume de evazionisti fiscali au inceput sa apara in presa internationala. Acestor prime dezvaluiri, le vor urma si altele, pe masura ce ancheta jurnalistica a ICIJ progreseaza. In materialul din 4 aprilie apar primele nume si fapte. Se arata cum guvernanti, oameni politici si familiile lor, din mai toata lumea, profita de secretul bancar si de evaziunea facilitata in paradisurile fiscale. Cum super-bogatii folosesc structuri offshore complexe si neaccesibile omului de rand, pentru a-si pastra anonimitatea depunerilor si a se sustrage de la obligatiile fiscale nationale. Cum banci de renume mondial, cum sunt UBS, Clariden sau Deutsche Bank  au facut o intensa campanie de atragere a clientelei bogate, carora li s-a oferit solutii „creative” de pastrare a valorilor, ocolind fiscalitatea din tarile de bastina. Si, in sfarsit, cum o intreaga industrie, foarte bine platita, de contabili, intermediari si alti angajati operativi i-au ajutat pe patronii firmelor off-shore, in demersurile lor. O lista cu nume importante, impreuna cu date despre firmele lor offshore poate fi accesata aici. „Cei numiti sunt politicieni, oameni de afaceri, generali de armata, bogatasi, rude ale unor dictatori si provin din 29 de tari“ scriu jurnalistii de la ICIJ. Proiectul Offshore-Leaks se inscrie pe linia initiativelor Centrului de Integritate Publica american. In acest spirit, si ministrul finantelor din Germania declara ca vrea claritate si transparenta, ba chiar infiintarea unui „FBI al impozitului“. Cu toata insistenta acestuia, jurnalistii si mass-media de investigatie implicata in proiect au refuzat sa puna la dispozitia autoritatilor germane hard-discul complet cu datele off-shore-istilor. Guvernul german are insa tot interesul sa afle mai din timp ce, dar mai ales cine, apare pe lista. In afara de numele unor bogati, „rentieri de lux“ sau Deutsche Bank, apar si cele ale unor traficanti de armament. Rudolph Wollenhaupt ar fi unul dintre profitorii si evazionistii fiscali ai unui deal cu elicoptere de lupta, in valoare de 19,9 milioane de dolari, livrate in timpul razboiului civil din Congo (1997). „Cum s-a derulat afacerea si cine a profitat de pe urma suferintei si mortii din Brazzaville“ relateaza pe larg, publicatia Sueddeutsche.de. Dar scandalul nu se opreste aici. Ca si cum 420 de miliarde de Euro – ai bogatilor germani si ai investitorilor rusi sau arabi care traiesc sau au firme in Germania – care au fost „plimbate” in paradisuri fiscale nu ajung, statul german a ajuns sa fie complice indirect, la sustinerea evazionismului. Cum anume? Prin ajutoarele financiare de la bugetul de stat acordate unora dintre aceste paradisuri fiscale. Raspunzator e Ministerul Dezvoltarii, condus de liberalul Dirk Niebel. Iata cateva exemple, mentionate de Berliner Kurier: Vanuatu, paradis fiscal din Pacific, primeste o jumatate de milion de euro ca sprijin in dezvoltare, de la statul german; insulele Marshall, 400.00 de euro; Samoa, 4 milioane de euro; insulele Seychelles, 1,9 milioane de euro. Intre 2005-2009 au primit si insulele Cook 700.000 de euro, pentru ca, in 2010, subventiile statului german catre paradisul fiscal din Pacificul de Sud sa fi fost sistate. Cat de greu este sa aduci in matca fiscalitatii normale un sistem financiar care se scalda in mlastina globala a intransparentei si a privilegiilor pentru cei smecheri si foarte bogati? Raspunsul ar trebui sa vina de la politicieni si de la managerii onesti din banci. Caci mai exista si asa ceva. Cand unui cetatean si intreprinzator marunt sau mijlociu, care plateste impozite cinstit si corect, in tara sa, i se ia si pielea de pe el, la cent, apare de neinteles cum marea evaziune fiscala isi flutura aripile in lume, nestingherita. In mod special intr-o tara cum e Germania, renumita pentru vigilenta institutiilor ei de control financiar. Insa si Germania, ca si alte tari, au intrat in iuresul banului necontrolat, care de cativa ani ne face zilele grele, alimentand criza si o neincredere crescanda, in corectitudinea relatiei client-banci.