CAND S-A HOTARAT PONTA SA FIE PRESEDINTE!
Un prieten deosebit, scriitorul si profesorul universitar Ion Coja, intr-o insemnare pe propriul blog, dezvaluie, dupa 22 de ani, o intamplare cel putin "pitoreasca'', daca n-ar avea un " clenci", o semnificatie cu totul aparte in climatul politic de azi.
"Personajul" pe care il contureaza admirabil Profesorul este imberbul premier Ponta! Tanarul om politic caruia Adrian Nastase i-a descoperit un profil fizic ce aduce – credea Nastase – cu marele Titulescu, a mizat mult pe faptul ca, fiind nascut in 1972 (…DAR NU IN GORJ!), n-a avut timp sa se "manjeasca" cu obiceiuri comuniste. Probabil…
S-a minjit insa cu altele, uneori la fel de urate, invatate in capitalismul asta salbatic, de incuscrire si cumetrie la propriu, pierzand mult din simpatia pe care o starnise la un moment dat! Dar sa citim mai cu folos ce scrie cu miez si intelepciune, scriitorul ION COJA, la care vom putea adauga si noi cateva "intamplari":
"Dacă am citit bine CV-ul lui VICTOR PONTA, publicat chiar de acesta pe www.victorponta.ro, nu este nicăieri pomenit faptul că a terminat liceul la „Neculce”, în BucureÈ™ti. Personal, ca unul care mă laud de câte ori am ocazia cu faptul că am terminat un anume liceu, Mircea cel Bătrân, din ConstanÈ›a, promoÈ›ia de pomină 1965!, mă nedumireÈ™te absenÈ›a din CV-ul lui Victor Ponta a acestui dat personal…Întâmplător am ajuns să cunosc un detaliu, poate cel mai imporatnt, din viaÈ›a de licean a lui Victor Ponta, detaliu care face, cred eu, obligatorie menÈ›ionarea în CV a amintitului liceu. Ponta l-a terminat 1990 (sau 1991). În ultima zi de È™coală, dirigintele clasei, distinsul profesor de limba română Vasile Lungu, la ora de „rămas bun”, È™i-a întrebat elevii ce vrea fiecare să ajungă în viaÈ›a care îi aÈ™tepta cu braÈ›ele deschise la ieÈ™irea din liceu. Unul dintre elevi i-a dat un răspuns pe care dirigintele clasei l-a adus în cancelarie, citându-l cu uimire È™i foarte intrigat: "Eu vreau să ajung preÈ™edintele României !". Acesta a fost răspunsul pe care l-a dat elevul PONTA dintr-a XII-a, la întrebarea ce vrei să devii, tinere?
N-a spus că vrea să capete competenÈ›a maximă într-o profesie, ci a precizat funcÈ›ia pe care o È›inteÈ™te!… Suprema!… Nu meseria, aÈ™a cum gândise întrebarea domnul diriginte! Mărturisesc că la vremea aceea, aflând de la nevastă-mea ce discuÈ›ii s-au stârnit în cancelarie pe seama acestui „eu vreau să ajung preÈ™edintele României!”, pe mine m-a încântat răspunsul bărbătuÈ™ului È™i, fireÈ™te, am È›inut minte numele temerarului june om politic. ERA PONTA DE AZI!
Da, m-a încântat să aflu că un tînăr îÈ™i propune asemenea È›intă! AÈ™a cred că trebuie să gândească cât mai mulÈ›i adolescenÈ›i la intrarea în viață! Să aspire la funcÈ›ia cea mai înaltă în stat, dacă visează la o carieră politică! Să aspire chiar la premiul Nobel, dacă se dedică unui domeniu inclus de această distincÈ›ie! Și să nu se sfiască să declare public „opÈ›iunea” sa! Mai ales dacă îÈ™i propune o funcÈ›ie publică!
Se înÈ›elege că si mie îmi trecuse candva prin freză gândul cu pricina! Cu destulă insistență, încât pot spune că o parte din mine, din comportamentul meu de om matur, a fost modelată de acest gând, de această posibilitate, ca vreodată È™i odată, normalizându-se lucrurile È™i-n România, să nu-i fie imposibil unuia ca mine să candideze…FireÈ™te, la o cu totul altfel de normalizare visam, nu cea care, după unii, s-ar fi produs în decembrie 1989! Drept care, într-o măsură pe care nu o mai precizez acum, am luat aminte de-a lungul anilor la tot ce fac È™i ce spun, să nu mă coste când va fi să candidez(!) È™i va fi obligatoriu să se afle cam tot ce am făcut È™i spus până în ziua scrutinului!… Am avut oarece grijă să nu-mi compromit prea rău È™ansele!… Adică, cu alte cuvinte, dacă am fost un om în general corect, „mai mult sau mai puÈ›in onest”, dacă nu sunt autorul vreunei potlogării sau găinării penibile, de fapte penale nici nu mai vorbesc, asta o datorez celor È™apte ani de acasă, profesorilor È™i colegilor de la „Mircea” etc. Dar È™i gândului năstruÈ™nic pe care l-a fătat È™i mintea mea, nu numai a lui Ponta, cum spuneam!Evident, eram astfel destul de expus, în ochii mei, ridiculului… Din fericire, nu È™i în percepÈ›ia celorlalÈ›i, căci… nu am făcut niciodată publică această „opÈ›iune”! Iar când în februarie 1996, colegii de la PDAR m-au desemnat candidatul lor la preÈ™edinÈ›ia României, au făcut-o fără să mă întrebe dacă vreau sau nu, iar eu nu am discutat cu nimeni acest subiect, nu am pus pe nimeni să mă propună etc. Nici măcar cu bravul camarad Oliviu Tocaciu, a cărui intervenÈ›ie a fost decisivă în desemnarea mea drept candidat…
Cred că Ponta a fost mai precoce, încă din liceu s-a gândit! Deh, a avut È™i „condiÈ›ii istorice” noi, care să-i stimuleze ambiÈ›iile!…AÈ™adar, vorbesc foarte serios când spun că este de felicitat un tînăr care îÈ™i face cu seriozitate astfel de planuri! Într-o Românie ideală, într-o lume perfectă, aÈ™ legifera regula ca viitorii candidaÈ›i la preÈ™idenÈ›ia Țării să-È™i anunÈ›e public intenÈ›ia de a candida cu cel puÈ›in zece ani mai înainte de participarea propriu-zisă la alegeri. În felul acesta societatea îl va monitoriza cu atenÈ›ie È™i „Curtea va fi edificată” asupra individului în ziua alegerilor!… Să nu ne trezim, ca în 2004, cu un candidat care il inlocuieste pe altul si anunță smechereste, cu câteva ore înainte de deschiderea campaniei electorale , că …are de gând să fie presedinte, nenorocind o È›ară întreagă!… De n-a mai avut timp justiÈ›ia să intervină È™i să ducă până la capăt măcar unul din procesele cat casa în care era inculpat È™i pasibil, „pe bune”, de cele mai grele pedepse! Ceea ce l-ar fi făcut incompatibil pe individ cu candidatura! Și aÈ™a, în loc să ajungă la Jilava, ipochimenul ne-am pomenit cu el că aterizează la Cotroceni!…
AÈ™adar, ar exista – în linii mari spus, două căi de a ajunge preÈ™edinte în România: calea lui BÄ‚SESCU, adică mersul pe blat, nimeni nu se gândeÈ™te la tine ca la un viitor preÈ™edinte, iar tu te înscrii în competiÈ›ie în ultima clipă, ca să nu aibă timp electoratul (È™i adversarii) să se dezmeticească, să cântărească bine cu cine au de-a face!…A doua cale este calea lui PONTA: anunÈ›i din vreme că vrei să candidezi, ceeea ce îÈ›i impune o cenzură morală teribilă, iar lumea are timp să te „monitorizeze”, să te întoarcă pe toate feÈ›ele È™i să voteze în cunoÈ™tință de cauză: meriÈ›i sau nu votul?
Mă pune însă pe gânduri faptul că, de fapt Ponta nu È™i-a exprimat niciodată public dorinÈ›a de a ajunge ce n-a ajuns încă! Înseamnă că la ora de dirigenÈ›ie „s-a scăpat” È™i că face secretă frumoasa È™i lăudabila sa …opÈ›iune! Numai că frumoasa opÈ›iune este frumoasă È™i lăudabilă numai dacă nu este secretă, numai dacă este public asumată, mărturisită. Ca un angajament de prestaÈ›ie, de comportament fără cusur, atât în viaÈ›a privată, cât È™i în cea publică, în profesie etc…
AÈ™adar, Calea lui PONTA nu a fost urmată taman de Victor Ponta!…
Să însemne asta că a renunÈ›at la … romanian dream: preÈ™idenÈ›ia Țării? Tocmai acum, când e la un pas? Parcă n-aÈ™ prea crede!…Nu È™tiu care este adevărul. Deocamdată, cel puÈ›in! Dar È™tiu că eu, în cunoÈ™tință de declaraÈ›ia teribilului licean, am fost atent la numele său, mai ales că foarte curând a ajuns un nume public.
P.S. Promitem cateva " continuari " interesante…Stati pe-aproape!
