Povestea complicata a tezaurelor dacice

Tot ce s-a gasit pana in 1821 a disparut la topit sau s-a pierdut

Dacia preromana era bogata ai metale pretioase, iar dupa cucerire, romanii au profitat de asta si au construit in capitala imperiului cladiri impunatoare datorita aurului din Carpati, dar au organizat si patru luni de jocuri si serbari dupa victoria din anul 106. Totusi, in zona Sarmizegetusei au ramas multe comori care au fost gasite de-a lungul secolelor, cele mai vechi informatii fiind despre o descoperire facuta la 1540 in albia raului Strei. Este vorba de 40.000 (!) de monede din aur, multe dintre ele de tip Koson, monede care cantareau cam 360 kg in total. Din acest urias tezaur nu s-a mai pastrat nimic, a spus in prezentarea sa, Ernest Oberlander – Tarnoveanu, directorul Muzeului National de Istorie. Nu se mai stie nimic nici despre tezaurele dacice de argint gasite in secol 18, monedele fiind cu siguranta topite in vechime. Cel mai vechi tezaur din care mai exista piese a fost descoperit in satul Cioara din judetul Alba, dar piesele sunt la Viena.. In rest, …toate tezaurele gasite inainte de 1821 s-a ratacit sau au fost distruse.

Interesant este ca, desi in zona fostei capitale dacice se fac de 90 de ani sapaturi arheologice sustinute, nu a fost gasit niciun tezaur. Doua tezaure dacice s-au pastrat aproape complete, insa vorbim de descoperiri facute in zone indepartate de Orastie: Sancraieni (jud Harghita, gasit in 1954) si Peteni (jud Covasna, 1964). "A fost un fel de miopie profesionala, fiindca arheologii nu s-au dus mult timp in zona unde fusesera gasite tezaure", spune directiorul MNIR. 

Tezaurele dacice dupa 1989 – Zvonuri, jaf, scandal si cateva recuperari "Pentru perioada 1993-2013 as spune ca vorbim de un jaf pe scara larga, un dezastru cultural, managerial si administrativ", spune Ernest Oberlander-Tarnoveanu. In anii de dupa 1993 presa a fos plina de zvonuri despre comori din Dacia preromana, despre descoperiri uluitoare facute in zona Orastie. S-a vorbit de denari romani, monede dacice de aur si mai ales despre bratari in aur masive terminate cu capete de sarpe.

Zvonurile s-au dovedit a fi reale in cateva cazuri, iar in 1996 un locuitor din Orastie a oferit spre vanzare muzeelor 400 de monede de aur de tip Koson, in conditiile in care in toate muzeele din lume existau in total doar 140 de Kosoni…Dupa mai bine de un an de negocieri,

Muzeul National de Istorie a achizitionat 197 de piese, dar pretul cerut de gasitor a fost mult redus, de la 900 lire sterline/moneda, la 100 marci germane, spune seful institutiei. Cel care a oferit spre vanzare monedele sustinuse ca le-a gasit zidite in cosul casei, insa cercetarile nu au confirmat asa ceva. Trebuie spus ca numele Koson vine de la un rege care a domnit in Dacia preromana intre anii 40 si 29 i Hr, imediat dupa Burebista. Asa-zise descoperiri uluitoare au facut si obiectul unor emisiuni manipulatorii la OTV, insa cert este ca "vanatorii" de comori nu au avut astampar, in tara existand mai multe grupari, atat in zona Deva, cat si la Cluj, dar si la Gradistea de Munte, Vanatorii de comori au avut detectoare performante, dar si legaturi cu intermediari din tari vecine, in special Serbia, pentru a scoate rapid din tara piesele gasite. Autoritatile din Romania au deschis mai multe anchete privind jaful arheologic din zona cetatilor dacice, iar experti din Occident au inceput dupa 2005 sa trimita informatii in tara despre faptul ca obiecte dacice valoroase sunt scoase pe bani grei la licitatie in Occident.

 

Odiseea bratarilor din aur – Recuperarea unor obiecte cu care dacii domoleau mania zeilor

Cand spunem bratara ne gandim la ceva fin si subtire, insa daca ne referim la celebrele bratari dacice, definitia din prezent nu se aplica. In prezentarea sa, directorul Muzeului de Istorie spune ca, unele bratari dacice cantareau chiar si 1,5 kg, toate erau multi-spiralate si se terminau in captele de sarpe migalos lucrate. Pe terenul accidentat si foarte dificil din zona capitalei dacice, la 1000–1300 metri altitudine, aceste bratari nu erau pentru oamenii de rand, ci indeplineau roluri speciale. Unele erau ofrande aduse zeilor, fiindca au fost ingropate fara macar sa fi fost purtate si se banuieste ca prin acestea, dacii doreau sa-si exprima multumirea pentru bunavointa divina sau sa domoleasca mania zeilor, in vremurile tulburi.

Altele au fost purtate, insa probabil de barbati maturi cu functii inalte, aceste podoabe avand in acel caz rol clar de exprimare a autoritatii, a unei pozitii sociale privilegiate. Altele au fost folosite in ritualuri cu roluri magico-religioase, iar unele, mult mai finute, au fost destinate unor adolescenti sau probabil unor femei. In orice caz, aceste bratari care chiar si in timpul lui Decebal erau de domeniul trecutului, au revenit in prim plan peste 2.000 de ani mai tarziu, dupa ce in cel putin cinci locuri din zona cetatilor au fost gasite probabil 24 de bratari.

Vanatorii de comori au pus mana pe ele si, cu ajutorul gruparilor din Deva si Gradistea de Munte, si prin dealeri sarbi si turci, au ajuns sa fie vandute la case de licitatie prestigioase din Occident, pentru sume de peste 50.000 euro. Totusi, statul roman a reusit, din 2007 si pana acum, sa recupereze 13 bratari in greutate totala de 12,6 kg, repatrierea facandu-se datorita prevederilor conventiei UNIDROIT. Cert este ca povestile recuperarii bratarilor sunt palpitante, au implicat si actiuni sub acoperire, iar una dintre piese a fost mult timp ascunsa sub un cotet de caine…

Romanii au gasit mult aur dupa ce au intrat in Dacia, in anul 106. Sute de ani dupa Retragerea Aureliana din 271 cautatorii au gasit comori dacice pe care le-au carat cu sacul sau cu animale de povara si le-au topit apoi, pierzandu-se astfel valori fantastice. Unele comori au reusit sa ajunga in muzee, insa cautatorii s-au modernizat si ei, trecand la detectoare performante de metal si avand legaturi cu complici din Occident care stiau unde sa duca obiectele, pentru a se umple apoi de bani.

Putine din comorile dacice pot gi gasite in muzee, iar multe altele probabil ca asteapta ca pamantul sa fie indepartat de pe ele. Cert este ca civilizatia dacilor fascineaza sui astazi si nu doar in tara, ci si 'afara", dovada ca revista National Geographic pregateste un material care se va regasi intr-un viitor numar, la nivel mondial, nu doar in editia locala.

Prezentarea a fost tinuta la evenimnetele prin care National Geographic aniverseaza 10 ani de prezenta in Romania.