VATRA ROMÂNEASCĂ de Elena Anghel
Sunt frumoase versurile si bine spuse. Dar asta nu ajutá la nimic. Trebuie ca tot românului sá-i intre odatá si pentru totdeauna în cap cá s-a terminat cu proverbiala ospitalitate româneascá.
Le-am dat destul tuturor nevrednicilor si neavenitilor, si mâncare si adápost protejindu-i de toate relele si fácându-i sá se simtá ca la ei acasá iar acum au obráznicia sá pretindá cá e casa lor. Ca sá le facem pe plac ne-am stricat pâná si limba strámoseascá lásându-i sá ne împutá limba cu slavoneza, maghiareza, tiganeza, barbareza si romgleza lor. Versuri de genul acesta trebuiesc scrise pe niste bâte solide (nu pe hârtie) si astfel sá-i obligám sá le învete pe de rost.
VATRA ROMÂNEASCÄ‚
de Elena Anghel
Nori de ploaie se adună
Dinspre Cluj spre Odorhei.
Uni vor să ne impună
Să jucăm cum cântă ei.
Minţile au luat-o razna;
Umblă zvonul deşănţat
Că-n Harghita şi Covasna
Vor să facă "stat" în Stat !
S-a udat de lacrimi pragul;
În Cristuru e prapad !
Imnul românesc ÅŸi steagul
Nu se-aud şi nu se văd !
CriÅŸul, MureÅŸul, Târnava
Poartă jalea în aval.
NesfârÅŸită e gâlceava;
Nu e liniÅŸte-n Ardeal.
Munţii stau să răbufnească;
Fierbe galbenul podiÅŸ !
Vatra sfântă strămoÅŸească
E tăiată-n curmeziş.
Se anunţă o furtună
Cu efect devastator:
Impostorii vor să pună
Pe cultură sigla lor.
Atmosfera prevesteÅŸte
Un pericol iminent !
Tot ce sună româneÅŸte
Capătă un alt accent.
Graiul nostru plâns pe vetre,
Legănat de cărărui,
E lovit mereu cu pietre
Ca un pom al nimănui…
Nu lăsaţi ca vorbitorii
Altor limbi pe-acest pământ,
Să ne umble prin istorii
Åži să muÅŸte din cuvânt !
Neamul Românesc nu piere;
Dacii încă mai trăiesc !
Scoateţi steagul la vedere
Şi-n Ţinutul Secuiesc !
De pe stâncile străbune
Decebal ne dă curaj !
Faceţi imnul să răsune
Peste MureÅŸ, pân-la Blaj !
Nu permitem celor care
Se pretind aici stăpâni,
Să ne calce în picioare
Demnitatea de români !
Căci în Å¢ara Românească
Nici un ins minoritar
N-are dreptul să clintească
Borna pusă la hotar !
