Europa in camasa de forta a Bruxelles-ului!
Doar o regândire fundamentală a întregului model al Uniunii Europene poate readuce bogăţia pe Continent, scrie preÅŸedintele ceh Václav Klaus într-un editorial publicat de “The Telegraph”. Timp de mulÅ£i ani, Europa nu a acordat suficientă atenÅ£ie evenimentelor de pe Continent sau nu a îndrăznit să le privească în mod critic. Abia acum doi ani, o dată cu începutul crizei datoriilor eurozonei unii au început să privească mai îndeaproape problemele.
Dar cei mai mulÅ£i tot nu doresc să vadă că acesta a fost doar vârful unui aisberg mult mai mare. Împreună cu politicienii ÅŸi economiÅŸtii, aceÅŸti oameni au considerat că până ÅŸi criza din 2008-2009 a fost un fenomen global ÅŸi că Europa pur ÅŸi simplu l-a importat, deÅŸi era evident că era o criză nord-americană ÅŸi europeană. Problemele de durată din Europa au fost mult subestimate: de aceea trebuie arătate dintr-o perspectivă istorică.
Integrarea europeană s-a bazat pe o idee raÅ£ională de a liberaliza Europa, de a o deschide ÅŸi de a extinde comerÅ£ul construind o piaţă comună ÅŸi un spaÅ£iu economic larg interconectat. Această liberalizare a caracterizat mai mult sau mai puÅ£in primele decenii ale procesului de integrare europeană. Åži a adus rezultate bune, mai ales în comparaÅ£ie cu anii 30.Dar vremurile actuale sunt diferite, pentru că integrarea europeană s-a dus spre altceva.
Liberalizarea a fost înlocuită de un transfer masiv al competenÅ£elor de la statele membre către “centrul de comandă” al Uniunii Europene, din Bruxelles; de o înlocuire radicală a caracterului interguvernamental cu supranaÅ£ionalismul; de o slăbire atent orchestrată a “cărămizilor” integrării europene – ţările individuale; de o centralizare pe scară largă, reglementări împotriva pieÅ£ei, standardizare ÅŸi armonizare a întregului continent.
În trecut, un continent eterogen a înflorit graÅ£ie diversităţii sale, non-uniformităţii ÅŸi competiÅ£iei sănătoase dintre ţări. Asta s-a schimbat când Europa a devenit unită ÅŸi a fost uniformizată artificial de către guvernanÅ£a ÅŸi legislaÅ£ia centrală. Asta a dus la rezultatele economice slabe pe care le vedem azi ÅŸi la ceea ce se numeÅŸte deficit democratic. Eu îi spun post-democraÅ£ie.Uniformitatea instituÅ£ională s-a transformat într-o cămaşă de forţă care blochează toate activităţile umane pozitive.
Cel mai important moment din acest proces a fost crearea Uniunii Monetare ÅŸi introducerea unei singure monede iniÅ£ial pentru 12 state, apoi pentru 17. Criza datoriilor suverane ale Eurozonei e o consecinţă inevitabilă a acestei monede unice, a acestei unice rate de schimb, a acestei dobânzi unice pentru mai multe ţări cu diverÅŸi parametri economici. Decizia politică în favoarea acestui aranjament a fost luată fără a se lua în considerare fundamentele economice existente.
