DACII SI SECUII – DESTIN COMUN!
Este un adevăr ÅŸtiinÅ£ific demonstrat că dacii au rămas în Transilvania ÅŸi după retragerea romană ÅŸi au supravieÅ£uit , în ciuda atâtor valuri de migratori care au trecut pe aici – vizigoÅ£ii, gepizii, slavii, maghiarii, cumanii, pecenegii, tătarii ÅŸi mulÅ£i alÅ£ii.
În sec. XII, zona interioară a CarpaÅ£ilor de curbură a fost colonizată cu secui, o populaÅ£ie despre a cărei origine au existat mai multe dispute. În decursul timpului secuii au fost consideraÅ£i pe rand: maghiari, sciÅ£i, huni, avari, bulgari de pe Volga, onoguri, kavari sau din kabardino- balkari din Caucaz.
Ceea ce ne interesează pe noi este faptul că la sosirea lor în curbura interioară a CarpaÅ£ilor au găsit aici o populaÅ£ie românească sedentară, urmaÅŸii dacilor numiÅ£i de cronicarii maghiari, vlahi. Nu o spunem noi ci Simon Kezai, autorul unei cronici maghiare dedicate regelui Ladislav al III-lea (1272-1290): „Sacuii sunt resturile hunilor. Aflând despre reîntoarcerea ungurilor în Panonia, ei le-au ieÅŸit înainte la hotarele GaliÅ£iei ÅŸi dimpreună cu dânÅŸii au cucerit Panonia, din care au ÅŸi căpătat o parte, nu însă pe ÅŸes, ci la munte învecinaÅ£i ÅŸi amestecaÅ£i cu vlahii, de unde se vede că au ÅŸi adoptat literele vlahice”.Din Cronica lui Kezai rezulta cel putin doua lucruri:
în primul rând, vlahii aveau o civilizaÅ£ie superioară celor veniÅ£i întrucât stăpâneau scrisul; secuii au fost nevoiÅ£i să se amestece cu românii, populaÅ£ia locală, insusindu-si elementele de cultura.
în al doilea rând că de la începutul venirii lor în CarpaÅ£ii de curbură, în urmă cu 800 de ani, au reusit sa gaseasca intelegere din partea romanilor (vlahi) singurii care stăpâneau aceste Å£inuturi;
B.P.HaÅŸdeu care a scris pe această temă studiul intitulat „Alfabetul dacic al lui Dekeneu” arată că acesta a fost o scriere runică ÅŸi că literele dacice au putut să supravieÅ£uiască cu atâta puritate la români ÅŸi apoi la secui întrucât se scria foarte puÅ£in iar caracterele trebuiau încrestate. Astăzi secuii se mândresc cu scrierea runică secuiască, dar uită să menÅ£ioneze că le-au luat de la vlahi, adică de la daci.
Ne-ar lua prea mult să dezvoltăm subiectul runelor dacice transmise secuilor, de aceea facem trimitere la scrierile lui B.P.HaÅŸdeu, V. Pârvan ÅŸi altor istorici precum în zilele noastre la istoricul dr. Ioan LăcătuÅŸu, care vede aici o continuare peste milenii a scrisului de la Tărtăria.
Dar oare numai scrisul l-au împrumutat secuii de la daci ?
Un studiu de Ioana Cristache-Panait, intitulat „Alte mărturii ale originii entice româneÅŸti a aÅŸezărilor din Sud-Estul Transilvaniei” subliniază nenumărate elemente etnografice româneÅŸti în unele sate secuieÅŸti: casele cu târnaÅ£ ÅŸi stâlpi sculptaÅ£i, porÅ£ile mari din lemn cu decoraÅ£iuni florale ÅŸi geometrice, morile, obiectele de uz casnic ÅŸi de mobilier. În spatele acestei realităţi se află fenomenul de maghiarizare care durează de 800 de ani ÅŸi care ÅŸi-a pus amprenta asupra configuraÅ£iei etnice a populaÅ£iei în defavoarea românilor.
Hunfavy Pal (1810-1891) un istoriograf maghiar recunoaÅŸte acest adevăr: „În general considerăm neîndoielnic faptul că între secuii de astăzi o parte este de obârÅŸie românească”. MaghiarizaÅ£i românii din judeÅ£ele Harghita ÅŸi Covasna ÅŸi-au pierdut credinÅ£a, portul obiceiurile ÅŸi ceea ce este mai grav , limba strămoÅŸească ÅŸi conÅŸtiinÅ£a etnică.
În studiul intitulat „Antroponime româneÅŸti în limba secuilor ÅŸi maghiarilor”,marele lingvist român I. I. Russu sunt extrem de multe exemple de antroponime aÅŸa-zis secuieÅŸti dar care de fapt sunt româneÅŸti , maghiarizate. Fenomenul înstrăinării românilor de neamul lor s-a produs de-a lungul secolelor de dominaÅ£ie maghiară, fie prin acordarea de titluri nobiliare fie prin privilegii ori posturi în administraÅ£ie dar mai ales prin discriminare care obliga populaÅ£ia autohtonă să accepte maghiarizarea prin modificare numelui ÅŸi schimbarea confesiunii religioase : Raduly – Radu, Ficsor – Fecior, Boyer – Boier, Borbat – Bărbat, Bottyan – Botian, Opra – Oprea, Bogacs – Bogaciu, Bokor – Bucur, Petrasko – PetraÅŸcu, Falka –Falcă, Muzka –Muscă, Chortan –Ciortan, Dragiczy – Drăghci, Myrcze – Mircea, Kolczar – Colcer, Bosarad – Basarab, Korbuly – Corbul, Sorbany – Åžerban, Nyaguly – Neagul, Maga – Moga, Plotzkar – Ploscarul, Szelecsanu – Sălăjanu, Barna – Bârnă,Tsokan – Ciocan, Cretzuli – CreÅ£u, Kapata – Capotă, Kiritza – Chiriţă, Oltyan – Oltean, Boile –Boilă, Sztankuj – Stăncui, Vojkully –Voicilă, Muntyan – Muntean, Manya – Manea, Algya – Aldea, Vajna – Voinea, Csabany – Ciobanu, Endre – Indrea, Frenco – Frâncu, Ganya – Ganea, Grancsa – Grancea, Kelemen – Căliman, Kornya – Cornea, Kozocsa – Cojocea, Kurka –Curcă, Krizsan – CriÅŸan, Kozan – Cazan, Mocok – MoÅ£oc, Kurtyan – Curtean, Matya – Matei, Mokany – Mocanu, Nyika – Noica, Nyagrus –NegruÅŸ, Parkalab – Pârcălabu, Pasko –Pascu, Tomucza – Tomuţă, Sztupar – Stuparu, Szarak – Săracu, Olah – Valah, Vakar – Văcaru
Cităm din comentariul facut de I. I. Russu: „Atare „mutaÅ£ie antroponimică”este alt factor important care a făcut ca în ansamblu să apară între secui atât de „puÅ£ini”românii,care dispăreau aproape total după ce nu se mai declarau români ÅŸi nu mai purtau antroponime de acest tip, nici confesiunea românească nu o mai cunoÅŸteau- acoperiÅ£i de trei „etichete”: limba maghiară, numele personale ungureÅŸti ÅŸi religia (romano – catolică, calvină – reformată, unitariană). Cu atare stigmate profunde, mai greu ar fi putut (după 2-3 generaÅ£ii sau veacuri) foÅŸtii români să-ÅŸi cunoască ÅŸi recunoască adevărata lor obârÅŸie”.
Începând cu sec. XIX-lea acÅ£iunea de înlocuire a numelor gentilicii s-a făcut sistematic, operându-se în registrele religioase ori civile, în cancelarii, unde operau funcÅ£ionari lipsiÅ£i de scrupule ÅŸi care prin ajustări ori falsuri , slujeau pe o scară largă ideii politice de „naÅ£iune unitară” în cadrul monarhiei austro-ungare. Cercetările istorice ÅŸi filologice demonstrează o deznaÅ£ionalizare masivă a românilor în secuime iar acest aspect este confirmat ÅŸi de cercetările făcute de dr. P. RâmneÅ£eanu, asupra originii etnice a populaÅ£iei din sud-estul Transilvaniei pe baza compoziÅ£iei serologie a sângelui. Dr. P. RâmneÅ£eanu în baza a mii de analize de sânge a stabilit că media indicelui biologic al secuilor este mai apropiat de indicele românesc, decât cel unguresc. În baza acestor date furnizate de ÅŸtiinţă speciliÅŸtii din perioada interbelică, au ajuns la concluzia că „majoritatea populaÅ£iei din Secuime este de origine etnică românească (adică dacică –n.n.) indiferent dacă mai vorbeÅŸte sau nu limba română, dacă mai aparÅ£ine sau nu credinÅ£ei noastre, dacă a mai păstrat sau nu amintirea legăturii fireÅŸti cu neamul românesc”. Nu doar românii ci ÅŸi secuii au suferit procesul de deznaÅ£ionalizare prin maghiarizare. La ultimul recensământ, cel din 2002 s-au mai declarat secui doar 476 persoane. De la începuturile lor, aÅŸa cum scrie cronica lui S. Kezai, secuii au fost în Panonia, dintr-un alt aluat decât cel al ungurilor. Apoi prin aÅŸezarea lor în partea interioară a curburii CarpaÅ£ilor, din sec. XIII ÅŸi până astăzi în neamul lor s-a topit trei sferturi din populaÅ£ia dacică din zonă. AÅŸa se explică loialitatea secuilor faţă de Mihai Viteazu ÅŸi Åžtefan Cel Mare. Secuii nu sunt maghiari , dar ei ÅŸi-au pierdut conÅŸtiinÅ£a etnică, declarându-se maghiari, pentru că li s-a inoculat această ideie falsă timp de secole. AceleaÅŸi metode care s-au aplicat în cazul maghiarizării românilor, au funcÅ£ionat ÅŸi în ceea ce priveÅŸte maghiarizarea secuilor: acordarea de privilegii, funcÅ£ii în administraÅ£ie, titluri nobiliare, apartanenÅ£a la o naÅ£ionalitate decidentă în imperiul austro-ungar. Scriem aceste rânduri pentru a înÅ£elege faptele trecutului, fără părtinire ci doar de pe poziÅ£ii strict ÅŸtiinÅ£ifice cu scopul că, înÅ£elegând istoria Å£inutului de la curbura interioară a CarpaÅ£ilor, putem înÅ£elege mai bine ceea ce se întâmplă în prezent. După cum arăta Nicolae Iorga," cu maghiarii am avut ÅŸi avem o vecinătate, cu secuii o conveÅ£uire. Într-o viitoare Dacia Felix renăscută, secuii pot ÅŸi trebuie să conveÅ£uiască în bună pace ÅŸi armonie cu populaÅ£ia autohtonă si in enclavele unde sunt majoritari!."
Fragment dintr-un Studiu de Gheorghe Åžeitan
