HALUCINANT ! CHIAR SE SCUFUNDA PLANETA?
Nori ciudaÅ£i, spirale pe cer, fenomene meteo bizare… Program ÅŸtiinÅ£ific de cercetare a ionosferei sau act de vandalism global?Realitate sau ficÅ£iune?
12 mai 2008 – Cutremur cu magnitudinea de 7,9 grade pe scara Richter în China, provincia Sichuan. La o lună de la catastrofă, autorităţile estimează în jur de 28.000 morÅ£i. DispăruÅ£ii încă nedescoperiÅ£i nu se mai pot afla în viaţă după atâta vreme. Martori oculari declară că au observat lumini ciudate pe cer înainte cu câteva minute de începerea seismului.
12 ianuarie 2010 – Cutremur cu magnitudinea de 7,0 grade pe scara Richter în Haiti, epicentrul în apropiere de capitala Port-au-Prince. Numărul total de victime apreciat la 230.000 morÅ£i, 300.000 răniÅ£i È™i 1.000.000 de oameni rămaÈ™i fără adăpost. PreÅŸedintele Venezuelei, Hugo Chavez, declară că nu este vorba decât despre un test scăpat de sub control al marinei americane. Politologul Claudia von Werlhof din cadrul Universităţii de Politologie din Innsbruck susÅ£ine că seismul a fost provocat în mod artificial.
11 martie 2011 – Cutremur cu magnitudinea 9,0 grade pe scara Richter în Japonia, epicentrul în regiunea Tohoku, Oceanul Pacific. Seismul, considerat drept cel mai puternic din istoria Japoniei, provoacă valuri tsunami înalte de zece metri. Centrala nucleară de la Fukushima devine o bombă cu ceas.
O ipoteză È™ocantă circulă pe forumurile de specialitate: Japonia nu a fost victima unei catastrofe naturale, ci a fost "atacată" chiar în timpul unei proceduri ciclice de „revizie” a reactorului, când multe dintre protocoalele de securitate erau dezactivate.
La prima vedere, totul pare un scenariu SF, dar adepţii teoriei conspiraţiei susţin că un astfel de atac nu ar fi o noutate. Suspecţii principali: SUA, Rusia şi China. Arma folosită? Mult controversatul dispozitiv HAARP.
High-Frequency Active Auroral Research Program (Program Activ Auroral de Cercetare cu FrecvenÅ£e Foarte Înalte), demarat în 1992 la Institutul de Geofizică al Universităţii Alaska din Fairbanks, este un proiect È™tiinÅ£ific creat pentru determinarea comportamentului ozonului, azotului È™i ionilor la bombardamentul radiaÅ£iei solare È™i cosmice, precum È™i la emisia de radiaÅ£ii de înaltă sau joasă frecvenţă de pe Pământ. Bugetul anual recunoscut în mod oficial este de 30 de milioane de dolari, deÅŸi se pare că în realitate finanÅ£area este mult mai mare. Titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv US Navy È™i US Air Force.
Într-o zonă arctică aflată la 320 de kilometri est de oraÅŸul Anchorage din Alaska, Pentagonul a ridicat un puternic transmiţător, proiectat să trimită mai mult de 3.000 de megawaÅ£i în straturile superioare ale atmosferei.HAARP utilizează un echipament terestru constituit dintr-o reÅ£ea de antene. Acest sistem de antene speciale de mare putere este descris de către unii oameni de È™tiinţă drept „o teribilă armă geofizică, strategică ÅŸi cosmică de energie dirijată”, „o reeditare a proiectului Star Wars într-o formă mult mai economică È™i, în acelaÅŸi timp, mult mai periculoasă, capabil să provoace schimbarea vremii, producând ploi torenÅ£iale, uragane, inundaÅ£ii È™i chiar cutremure”.
Într-o formulare simplificată, dispozitivul HAARP este un radiotelescop inversat, în sensul că antenele trimit semnale în loc să le capteze/primească. Această tehnologie foloseÅŸte fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând absolut orice, cu sau fără viaţă.
Proiectul similar european numit EISCAT, acronim al European Incoherent Scatter Scientific Association, este amplasat în Norvegia ÅŸi Suedia. Ţările participante sunt Marea Britanie, Germania, Norvegia, Suedia, Finlanda, China È™i Japonia. Rusia a dezvoltat propria bază de cercetare a ionosferei, denumită SURA, la Vasilsurk.
NumeroÅŸi savanÅ£i ÅŸi experÅ£i în armament, cât ÅŸi deputaÅ£i ai Parlamentului European, se arată deosebit de preocupaÅ£i de dezvoltarea acestui proiect. Gratan Healy, expert în energie È™i consilier al OSCE, a dezvăluit că este foarte posibil să reprezinte „arma finală” ce poate duce la sfârÅŸitul civilizaÅ£iei umane, mărturisind faptul că „războiul geoclimatic a devenit o realitate”.
Richard Williams, de la Laboratorul Davis Sarnoff, Princeton, este mult mai categoric:
„HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global. Pe lângă experimente de modificări climaterice s-au realizat pene totale de curent È™i suspendarea comunicaÅ£iilor fără ca nimeni să fie tras la răspundere datorită secretizării totale a operaÅ£iunilor militare. Practic, prin programul HAARP se experimentează manipularea vremii, uriaÅŸe explozii în scoarÅ£a terestră declanÅŸatoare de miÅŸcări tectonice, plus utilizarea sistemelor de comunicaÅ£ii ÅŸi de energie electrică drept arme strategice. Nu întâmplător administraÅ£ia Bush a "amanat" să semneze Acordul de la Kyoto privind combaterea încălzirii generale a temperaturii pe Terra.” Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, afirmă că „este foarte probabil ca asocierea dintre emisiile de înaltă frecvenţă ale sistemului HAARP ÅŸi frecvenÅ£ele naturale extrem de joase ale Terrei să declanÅŸeze efecte secundare imprevizibile cum ar fi dereglarea echilibrului ecologic sau folosirea sa ca terorism ecologic”, remarcând faptul că „de la descoperirea tehnicii radiofonice direcÅ£ionale se constată dispariÅ£ia reproducerii normale a coniferelor ÅŸi a foioaselor”.
De-a lungul timpului, SUA a experimentat diverse proiecte privind proprietăţile È™i utilizarea undelor electromagnetice – Argus în 1958, Starfish în 1962, Solar Power Satellite în 1968 È™i 1978, Space Shuttle Experiments în 1985, Mighty Oaks în 1986, Desert Storm în 1991, Alliate Force în 1999 – ce aveau drept scop distrugerea comunicaÅ£iilor inamicului folosind ionosfera È™i undele electromagnetice.
Dacă armata americană, în colaborare cu Universitatea Fairbanks din Alaska, poate demonstra că noua tehnologie de tip HAARP este funcÅ£ională ÅŸi sigură, ambele au de câÅŸtigat. Armata obÅ£ine un scut protector relativ ieftin, iar universitatea se poate lăuda cu cea mai spectaculoasă manipulare geofizică de la exploziile în atmosferă ale bombelor nucleare.
Pe 10 decembrie 2009, o spirală albastră ciudată ÅŸi-a făcut apariÅ£ia pe cerul Norvegiei. Unii oameni de ÅŸtiinţă afirmă că n-a fost decât rezultatul unui experiment HAARP care a găurit ionosfera, producând pătrunderea ÅŸi mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive.
Sistemul HAARP se bazează pe cercetările fizicianului Bernard J. Eastlund, care a dezvoltat studiile lui Nikolas Tesla, autorul unei teorii conform căreia Pământul este un conductor uriaÈ™ È™i sigur, dând posibilitatea organizării sistemului de telecomunicaÅ£ii.
Brevetul american al lui Eastlund, Metodă ÅŸi aparatură pentru alterarea unei regiuni din atmosfera, ionosfera ÅŸi magnetosfera Pământului, a fost etichetat ca secret timp de un an. Prin încălzitorul ionosferic Eastlund, radiaÅ£ia frecvenÅ£ei radio este concentrată ÅŸi focalizată într-un punct din ionosferă, trimiÅ£ându-se astfel o cantitate de energie de 1 Watt/cm3, comparativ cu alte dispozitive capabile să producă doar o milionime de Watt. „Controlul vremii este posibil, spre exemplu, prin modificarea tiparului vânturilor din atmosfera superioară.
Pot avea loc modificări moleculare ale atmosferei astfel încât să se obÅ£ină efecte pozitive asupra mediului. Pe lângă schimbarea propriu-zisă a compoziÅ£iei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate fi mărită concentraÅ£ia unei anumite molecule sau a anumitor molecule. De exemplu, concentraÅ£iile de ozon È™i azot din atmosferă pot fi mărite artificial. Încălzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea pe principiul aflat la baza uneia dintre invenÅ£iile lui Nikolas Tesla È™i anume rezonanÅ£a care influenÅ£ează sistemele planetei. Dacă sistemul HAARP ar funcÅ£iona la capacitate deplină, s-ar putea induce schimbarea climei unei întregi emisfere.”
Pe 25 iunie 2011, un ciudat nor rotativ pe orizontală a fost vizibil pe o plajă din Florida, un fenomen care apare tot mai des pe tot globul.
Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate naÅ£ională al PreÅŸedintelui Carter, a scris È™i el despre folosirea emiţătorilor de fascicule puternice de energie în războiul geofizic ÅŸi climatic, indicând modul în care pot fi cauzate aceste efecte. Prin adăugarea de energie în mediul nostru înconjurător se pot obÅ£ine efecte puternice. TotuÅŸi, omenirea a adăugat deja mediului cantităţi substanÅ£iale de energie electromagnetică, fără a ÅŸti care este masa critică. Oare aceste adăugări nu au avut nici un efect sau există o cantitate cumulativă de la care stricăciunile sunt ireversibile?
Este HAARP încă un pas al unei călătorii fără întoarcere? Ne aflăm oare pe punctul de a ne îmbarca într-un experiment energetic ce va elibera alÅ£i demoni din cutia Pandorei?
În rapoartele Congresului american se vorbeÅŸte despre utilizarea sistemului HAARP pentru penetrarea Pământului prin semnale reflectate de ionosferă. Aceste semnale vor fi folosite pentru a privi în interiorul planetei până la o adâncime de mulÅ£i kilometri, în scopul de a localiza depozite de muniÅ£ii È™i tuneluri subterane ori zăcăminte naturale precum petrolul.
Problema constă în faptul că frecvenÅ£a necesară pentru radiaÅ£iile de penetrare a Pământului se află în gama care ar putea avea efecte profunde asupra migraÅ£iei peÅŸtilor ÅŸi animalelor sălbatice, migraÅ£ie ce se bazează pe câmpuri energetice neperturbate pentru parcurgerea traseelor fireÅŸti. Într-un interviu recent, dr. Elizabeth Rauscher, om de È™tiinţă independent, cu o carieră vastă ÅŸi impresionantă în domeniul fizicii marilor energii, afirmă despre programul HAARP: „Se vor pompa cantităţi imense de energie într-o configuraÅ£ie moleculară extrem de delicată ce alcătuieÅŸte structura multistratificată pe care o numim ionosferă”, explicând faptul că ionosfera este predispusă la reacÅ£ii catalitice. Dacă se modifică o mică parte, se poate produce o schimbare majoră.
Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, susÅ£ine că este foarte probabil ca asocierea dintre frecvenÅ£ele înalte ale sistemului HAARP ÅŸi frecvenÅ£ele naturale extrem de joase să declanÅŸeze efecte secundare nebănuite. Se vorbeÅŸte despre dezechilibre provocate deja de epoca industrială ÅŸi atomică, în special de iradierea mediului înconjurător cu particule mici de mare viteză comparabile „cu niÅŸte titireze minuscule”. Nivelul nenatural de miÅŸcare a particulelor de energii înalte din atmosferă ÅŸi din centurile de radiaÅ£ii care înconjoară Pământul, numite centurile Van Allen, este răspunzător de schimbarea vremii. Pe de altă parte, Pământul îÅŸi descarcă excesul de căldură ÅŸi îÅŸi recapătă echilibrul prin cutremure ÅŸi activitate vulcanică. „Starea energetică anormală a Terrei ÅŸi a atmosferei sale poate fi comparată cu o baterie de maÅŸină supraîncărcată, cu fluxul normal de energie blocat, rezultatul fiind puncte fierbinÅ£i, arcuri electrice, crăpături fizice ÅŸi turbulenţă generală generată de energia blocată ce încearcă să iasă.”
Oamenii de È™tiinţă lucrează de 20 de ani la metodele războiului geoclimatic, pe care îl numesc eufemistic „modificarea vremii”. Americanii recunosc că în timpul războiului din Vietnam au cheltuit sume importante pentru desfăşurarea OperaÅ£iunii Popeye, prima aplicaÅ£ie a războiului climateric. În 1967, Pentagonul a încercat să prelungească artificial sezonul ploilor musonice ÅŸi să blocheze prin inundaÅ£ii de mare amploare principalul drum de aprovizionare al forÅ£elor comuniste din Vietnamul de Sud. Ministerul Apărării al SUA a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor ÅŸi a uraganelor prin proiectele Skyfire ÅŸi Stormfury. S-au avut în vedere tehnologii complicate care să producă efecte pe scară mare.
Studierea căilor de a provoca ÅŸi detecta cutremure a reprezentat în urmă cu zeci de ani o parte din proiectul Prime Argus. FinanÅ£area acestui proiect a fost acordată de Defense Advanced Research Projects Agency, DARPA, acum cu acronimul ARPA. În 1994, aviaÅ£ia militară americană ÅŸi-a făcut public planul Spacecast 2020 care include controlul vremii, cu observaÅ£ia că „folosirea tehnicilor de modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt stat este interzisă“.
În 1958, consilierul ÅŸef al Casei Albe pe teme legate de modificarea vremii, căpitanul Howard T. Orville, a afirmat că Ministerul Apărării al SUA studiază „moduri de manipulare a sarcinilor electrice ale Pământului ÅŸi cerului, aÈ™adar de influenÅ£are a vremii, prin folosirea unui fascicul electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei deasupra unei suprafeÅ£e date“. În 1966, profesorul Gordon J. F. MacDonald, director adjunct al Institutului de Geofizică ÅŸi Fizică Planetară de la Universitatea din Los Angeles, consilier ÅŸtiinÅ£ific al PreÅŸedintelui Johnson, a publicat lucrări cu privire la folosirea tehnologiilor de control al mediului în scopuri militare, făcând un comentariu revelator: „Cheia unui război geofizic constă în identificarea instabilităţilor mediului, astfel încât prin adăugarea unei cantităţi mici de energie să se elibereze cantităţi mult mai mari de energie.” MacDonald avea mai multe idei de folosire a mediului ca pe un sistem de armament ÅŸi a contribuit la ceea ce era un vis, pentru acea vreme in capitolul Cum să distrugem mediul , din cartea sa. În cazul în care nu obÅ£inem pacea, descrie cum se poate folosi manipularea vremii, modificarea climei, topirea sau dislocarea calotelor polare, tehnicile de diminuare a stratului de ozon, ingineria cutremurelor, controlul valurilor oceanice ÅŸi manipularea undelor cerebrale prin folosirea câmpurilor energetice ale planetei, susÅ£inând că aceste tipuri de arme sunt practic nedetectabile de către victime. Este oare HAARP acea armă? Nu cumva Planeta a fost grav"dereglata"?
Teoretic HAARP bombardează ionosfera acolo unde ea este … relativ instabilă. Un aspect care nu trebuie uitat este acela că ionosfera este un scut electric activ care protejează planeta de bombardamentul constant cu particule de energie ridicată din spaÅ£iu. Această plasmă conductoare, împreună cu câmpul magnetic al Pământului, captează plasma electrică din spaÅ£iu ÅŸi o împiedică să ajungă direct la suprafaÅ£a terestră, afirmă Charles Yost de la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord:„Dacă ionosfera este profund afectată, atmosfera de dedesubt va reacÅ£iona.” Tot el declara într-un interviu că există o conexiune electrică foarte puternică între ionosferă ÅŸi partea din atmosferă unde se formează vremea, denumită È™i atmosfera inferioară. RezonanÅ£a armonică în reÅ£eaua electrică, un efect electric creat de om, produce căderea particulelor încărcate electric din centurile de radiaÅ£ie Van Allen, iar ionii care cad creează cristale de gheaţă ce duc la formarea norilor de ploaie.
Ce face HAARP? Energia lansată de încălzitorul ionosferic nu e mare prin comparaÅ£ie cu totalul energiei din ionosferă, dar documentele HAARP recunosc că pot fi eliberate cantităţi de mii de ori mai mari de energie decât cele luate în calcul până acum. La fel ca în cazul „cheii războiului geofizic” a lui MacDonald, efectele „nonliniare” ale încălzitorului ionosferic înseamnă un impuls iniÅ£ial mic cu un efect mare. ,,Schimbările în câmpul electric al Pământului rezultate în urma unei explozii solare ce modulează conductivitatea pot avea un efect greu de detectat asupra vremii; situaÅ£ia poate fi foarte diferită atunci când schimbările în câmpul electric sunt cauzate de o ionizarea artificială. Energia uriaşă generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio poate distruge orice obiect staÅ£ionar sau în miÅŸcare în orice loc de pe Pământ. (â“’ Jason Weingart– http://www.lightningfastmedia.com/)
Ciudatenia este ca in ultimii ani, asistăm la modificări drastice din punct de vedere climatic. Ploi torenÅ£iale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane, cutremure, alunecări de teren. Singura explicaÅ£ie pe care o primim este încălzirea globală a planetei. Posibilitatea folosirii fenomenelor meteo ca armă ÅŸi manipularea acestora în interes propriu pare a fi pură ficÅ£iune. Însă după decenii de controverse, comunitatea ÅŸtiinÅ£ifică internaÅ£ională recunoaÅŸte astăzi aproape unanim primejdia catastrofală a schimbărilor climatice provocate de mâna omului. Manipularea fenomenelor meteorologice ar putea deveni cea mai devastatoare tactică în războaiele viitorului!!.
DeÅŸi rareori se recunoaÅŸte în reuniunile ÅŸtiinÅ£ifice, există în momentul de faţă o nouă generaÅ£ie de arme electromagnetice sofisticate. Conform unui document al US Air Force, intitulat AF 2025 Final Report, războiul climateric oferă o vastă aplicaÅ£ie în domeniul manipulării climei, punând inamicul să se confrunte cu inundaÅ£ii devastatoare, uragane de mare intensitate, secete prelungite ÅŸi cutremure cu grad mare pe scara Richter.Se recunoaste oficial ca: „Modificările artificiale ale climei au devenit acum parte componentă a securităţii interne ÅŸi internaÅ£ionale, având inclusiv aplicaÅ£ii defensive È™i putând fi utilizate în scop de descurajare. Capacitatea de a provoca artificial precipitaÅ£ii intense, ceaţă densă ÅŸi furtuni de mare intensitate, ori de a produce o climă artificială în anumite zone precise sau un cutremur de mare intensitate , fac parte acum din setul de tehnologii disponibile”.
Până la urmă, tehnologiile revoluÅ£ionare pot fi utilizate pentru vindecarea ÅŸi ajutorarea umanităţii. Oamenii È™i-au dorit dintotdeauna să poată controla vremea pentru a nu mai depinde de capriciile unor zei neîndurători. De la săgeÅ£ile trimise în văzduh È™i până la rachetele moderne pentru spargerea norilor, mulÅ£i au încercat să influenÅ£eze clima.
Dar ce se întâmplă dacă ne jucăm cu lucruri pe care nu le putem controla?Nu cumva a fost dat peste cap echilibrul climstologic al Planetei??
Răspunsul acestei întrebări este probabil vital pentru supravieÅ£uirea rasei umane.
