Ardealul nu este proprietatea unora sau altora!
… ci parte dintr-un stat, dintr-o regiune locuită majoritar de cel puÈ›in un mileniu de o populaÈ›ie românofonă È™i creÈ™tină, valahi, români. Orice încercare de a desmembra Ardealul este o erezie. Comunitățile care au coabitat în acest mileniu au putut coexista doar prin tolerență. Dar toleranÈ›a nu este cea exprimată de Unio Trium Nationum, prin excluderea de la exercitarea unor drepturi politice a comunității majoritare. Unio Trium Nationum a fost o partajare de privilegii între minoritari. SituaÈ›ia nu se mai poate repeta.
Dreptul majorității de a exista statal nu poate fi negociat. Nici dreptul minorității de a exista în acest cadru nu poate fi negociat contra unui privilegiu de existență care, precum Èšara Secuilor, se bazează pe idee partiÈ›ionării simbolice sau reale a Ardealului.
Un popor al Secuilor a existat cândva. El a fost maghiarizat È™i nu mai există decît printr-o memorie simbolică È™i etnografică. În numele specificității istorice, reînvierea scrierii runice a Secuilor poate fi visul unor exaltaÈ›i, dar rămâne un vis. Temă bună pentru o cercetare comparată a scrierii cu astfel de caractere de la scandinavi la kabyli. Nu se poate coborî în Evul Mediu pentru a solicita drepturi, de fapt privilegii actuale în numele unor privilegii istorice. Ar fi cazul să cădem de acord asupra unei definiÈ›ii a naÈ›iunii.
Elementele componente ar fi o limbă diferită, o cultură specifică, cu o tradiÈ›ie diferită, un loc de locuire diferit È™i coerent, statalitate. Ieri am primit cîteva mailuri cu urări aniversare de la intelectualul ungur Ilia Mihaly din Szeged, care de peste 30 de ani îmi trimite mereu astfel de urări, fie prin cărÈ›i poÈ™tale, fie acum prin modernele meluri (mail-uri) (sic!, asta e ortografia pe care o propun) Un mel, două meluri. Mesaj electronic. I-am răspuns prin telefon È™i mail. Am discutat cu el despre propunerea mea de a reuni câÈ›iva inetelectuali români È™i maghiari pentru a discuta È™i pleda pentru detensionarea relaÈ›iilor politice È™i pentru găsirea unor soluÈ›ii raÈ›ionale într-un cadru negociat pentru divergenÈ›ele legitime. I-am arătat că speranÈ›ele din 1990 s-au dovedit naive È™i că în loc de colaborare între Ungaria È™i România, între unguri È™i români s-au instalat, în ciuda declaraÈ›iilor liniÈ™titoare, relaÈ›ii de concurență, bazată, la maghiari, pe o ideologie iredentă renăscută È™i virulentă care a cuprins masele ungureÈ™ti È™i la care românii, mai devreme sau mai tîrziu, vor răspunde iarăși violent…
Interesul românilor pentru Basarabia nu poate fi comparat cu virulenÈ›a iredentei ardelene maghiare, militarizată. O minoritate se apără ca să nu fie înglobată. Ceea ce poate este firesc. Dar soluÈ›iile propuse sunt imaginare È™i nu pot duce la nimic bun.
Să organizează bătălii pe bunuri private, obÈ›inute prin donaÈ›ii monarhice prin deposedarea unor comunități țărăneÈ™ti româneÈ™ti sau maghiare în epocii istorice îndepărtate sau relativ recente (secolul al XIX-le), pierdute după 1920 de nobilii È™i latifundiarii unguri, în numele împropietăririi țăranilor din Ardeal, unguri sau români, ca È™i cum recuperarea de către aceÈ™tia a moÈ™iilor din România ar fi o garanÈ›ie a supravieÈ›uirii comunității maghiarofone din Ardeal.
Oscilez între a caracteriza această credință, manipulare a maselor în favoarea unor interese nobiliare, naivitate sau prostie.
Dan Culcer 15 iunie 2013
