Ce ÅŸtim despre serviciile secrete din România? Åžtim că nu ÅŸtim …
Cazul Hayssam ne arată care sunt sursele de mândrie ale statului român: nu mari construcÅ£ii publice, nu performanÅ£a sistemului ÅŸcolar, a celui de asistenţă medicală sau de asistenţă socială, ci activităţile obscure ale serviciilor secrete. O Å£ară fără autostrăzi, cu căile ferate în faliment, cu ÅŸcoli ÅŸi spitale în criză se laudă cu „acÅ£iuni neautorizate” pe teritoriul altor state!. Serviciile secrete îÅŸi au rostul lor, dar în România asistăm la un grav dezechilibru: ceea ce se vede este mai puÅ£in important decât ceea ce nu se vede, România ascunsă ÅŸi nedivulgabilă pare mai glorioasă .
Ce ÅŸtim despre serviciile secrete din România?
Åžtim că nu ÅŸtim. Numărul de angajaÅ£i este necontrolabil ÅŸi nu există posibilitatea reală ca reprezentanÅ£ii partidelor aleÅŸi democratic să discute despre eficacitatea efectivelor mobilizate ÅŸi despre corecta lor dimensionare. De asemenea bugetele adopate în Paralament sunt doar o parte a fondurilor de care dispun serviciile, restul sustrăgându-se oricărui control public.
Comisiile parlamentare de control ale serviciilor secrete nu reuÅŸesc să-ÅŸi îndeplinească misiunea pentru care au fost create.
A fost vizibil încă din momentul instituirii unui control civil formal asupra acestor instituÅ£ii că asistăm la o inversare a raporturilor: serviciile erau acelea care controlau comisiile transformându-le în rampe de lansare pentru o legislaÅ£ie favorabilă sau în mijloace de blocare a legilor nedorite. Un ÅŸef de servicii nu are emoÅ£ii înaintea unei audieri la o comisie parlamentară, dimpotrivă el este acela care o provoacă cu scopul de a comunica ceva, la un momentat dat, opiniei publice.
În fine, cine beneficiază cel mai mult de imaginea proastă a politicienilor ÅŸi membrilor parlamentului? Serviciile secrete, cu siguranţă, căci în acest fel ele pot argumenta că nu se pot lăsa verificate de o adunare „iresponsabilă” ÅŸi „coruptă”.
PreÅŸedintele Traian Băsescu care pozează în ÅŸef glorios al serviciilor secrete a fost agentul cel mai important al discreditării parlamentului.
Dar poate aspectul cel mai problematic care este readus în discuÅ£ie doar sporadic este dreptul serviciilor de a deÅ£ine societăţi comerciale. Acest drept a fost obÅ£inut prin lege în legislatura 1992-1996 ÅŸi a rămas de atunci inviolabil.
În campania electorală din 1996 care avea să ducă la victoria CDR ÅŸi a preÅŸedintelui Emil Constantinescu s-a vorbit pentru ultima data foarte mult despre acest subiect. Dar după alegeri noul director SRI evita subiectul vizibil încurcat ÅŸi de atunci a fost scos pur ÅŸi simplu de pe agenda preocupărilor publice.
Cum au utilizat serviciile avantajul extraordinar pe care îl dobândiseră exact în perioada liberalizării economiei ÅŸi în anul marilor privatizări? Nu ÅŸtim. Dar putem să ne întrebăm dacă nu am asistat la o vastă concurenţă neloială pe o piaţă ÅŸi aÅŸa legată prea strâns de vechile relaÅ£ii de influenţă.
Serviciile secrete ÅŸi-au schimbat cu siguranţă obiectivele după admiterea în NATO, dar au rămas stăpâne pe reÅ£eaua economică pe care au construit-o beneficiind de informaÅ£ii privilegiate.
Dar o economie care nu funcÅ£ionează la vedere nu poate fi decât o economie speculativă (asemenea afacerilor imobiliare care pot prin natura lor profita cel mai mult de pe urma informaÅ£iilor confidenÅ£iale) sau una de drenare a resurselor. De fapt nu ÅŸtim nimic cu certitudine ÅŸi problema politică rezidă în chiar această ignoranţă.
Statistica economică pune cu regularitate în evidenţă dimensiunea neobiÅŸnuit de mare a economiei subterane.
Există cu siguranţă o prosperitate privată, în aparenţă inexplicabilă, care se opune imaginii oficiale a sărăciei ÅŸi subdezvoltării. Ambele imagini sunt adevărate, dar ele se revelează prin instrumente diferite de observaÅ£ie. SituaÅ£ia devine cu adevărat problematică atunci când resursele optimismului social încetează să mai fie legate de partea luminată a economiei ÅŸi se îndreaptă către penumbre.În cazul statului lucrurile stau în mod analog.
Dacă aparatul de stat tinde să se legitimeze în ochii societăţii mai curând prin activităţile sale ascunse decât prin efortul expus privirii, mai curând prin izbânzile (de altfel supradimensionate ÅŸi neverificabile) ale serviciilor secrete decât ale ministerelor civile, atunci ne aflăm în faÅ£a unor dezechilibre serioase.( M. Weident-Detsche Welle )
