TIGANII SI ROMANII DIN BRASOV…
De mai mulÅ£i ani încerc să înÅ£eleg de ce românii din BraÅŸov au pornit pe un drum, iar Å£iganii din acelaÅŸi oraÅŸ pe altul. La o primă vedere ambele comunităţi au intrat în istorie cu ÅŸanse aproximativ egale, dar au sfârÅŸit diferit. De mai mulÅ£i ani studiez istoria Å£iganilor braÅŸoveni ÅŸi încerc să înÅ£eleg de unde a apărut această diferenţă.(George Damian.ro)
Å¢iganii ÅŸi românii din BraÅŸov au avut în evul mediu un statut asemănător: parte dintre ei iobagi, parte oameni liberi, nici unii nu aveau drepturi cetăţeneÅŸti, erau excluÅŸi de la deciziile politice. Pentru tot evul mediu ambele comunităţi s-au confruntat cu măsuri de excludere economică. IniÅ£ial Å£iganii puteau practica tot felul de meÅŸteÅŸuguri (fierărie, cizmărie, zidărie) plus din rândurile lor erau recrutaÅ£i călăii, hingherii ÅŸi temnicerii oraÅŸului (meserii bine plătite, dar care aveau ataÅŸat stigmatul social al impurităţii). Dintre Å£igani erau recrutaÅ£i ÅŸi cioclii pe timp de ciumă, dar în această „breaslă” intrau ÅŸi români ÅŸi saÅŸi ÅŸi unguri (aici mai degrabă era vorba de imunitatea dobândită în faÅ£a bolii, nu de originile etnice sau sociale).
Intrarea în breslele saÅŸilor era blocată ÅŸi pentru români ÅŸi pentru Å£igani. IniÅ£ial condiÅ£ia de intrare în breaslă era să fii „ehrlich und ehelich” (onorabil ÅŸi provenit dintr-o căsătorie legitimă, erau excluÅŸi iobagii, impurii, cei lipsiÅ£i de cetăţenie, copii din flori). Mai prin secolele XVI-XVII statutele breslelor braÅŸovene îi exclud explicit pe unguri, se declanÅŸează conflicte cu breslele ungureÅŸti considerate inferioare.
Å¢iganii ÅŸi românii nu sunt excluÅŸi din bresle explicit, dar nici nu apar menÅ£ionaÅ£i ca membri.În ciuda acestui fapt, în secolele XV-XVI-XVII fierarii Å£igani din BraÅŸov cunosc o perioadă de prosperitate, primesc numeroase comenzi din partea primăriei oraÅŸului (în general pentru lucrări publice) cot la cot cu fierarii saÅŸi.
În secolul al XVIII lea începe o excludere masivă a fierarilor Å£igani: apar numeroase procese cu breselele saÅŸilor prin care Å£iganilor li se limitează dreptul de a practica fierăria ÅŸi cizmăria. Tot în aceeaÅŸi perioadă încep ÅŸi excluderile românilor: cojocarilor ÅŸi măcelarilor români li se impun limitări din ce în ce mai stricte în ceea ce priveÅŸte cantităţile de mărfuri prelucrate ÅŸi perioadele de timp în care le puteau scoate la vânzare.
Până aici istoria Å£iganilor ÅŸi românilor din BraÅŸov este asemănătoare, din secolul al XIX lea se produce o „explozie” a românilor braÅŸoveni.
Gazeta de Transilvania, George BariÅ£, Andrei MureÅŸanu, DeÅŸteaptă-te române!, Gimnaziul românesc, Andrei Åžaguna, Anton Pann, Sextil PuÅŸcariu, societatea ASTRA, casina română etc.Românii din BraÅŸov se ridică brusc în secolul al XIX lea, de la statutul de iobagi lipsiÅ£i de drepturi economice ÅŸi politice, toleraÅ£i din punct de vedere religios ÅŸi politic, la statutul unei „minorităţi” (minoritate în imperiu, de fapt românii reclamau drepturile unei majorităţi în principatul Transilvaniei) care îÅŸi cerea drepturile ÅŸi declanÅŸa o luptă care în mai puÅ£in de un secol avea să ajungă la victorie.
În paralel Å£iganii braÅŸoveni se afundă la nivelurile de jos ale societăţii. Am identificat în arhivele braÅŸovene două documente interesante despre Å£igani. Primul, de pe la 1780 parcă, semnat de un conte Teleki, este un raport care propunea un plan de deportare cu ajutorul armatei austriece a tuturor Å£iganilor din Transilvania, care urmau să fie trimiÅŸi în Valahia ÅŸi Moldova.
Al doilea document este o analiză sociologică in nuce de la 1802 a şefului poliţiei Braşovului referitor la comunitatea de ţigani a oraşului. Cu o viziune profund umanistă, poliţaiul constata sărăcia, lipsa de igienă, lipsa educaţiei şi a oricăror perspective pentru comunitatea ţiganilor.
Cele două documente conÅ£in esenÅ£a tratamentelor aplicate Å£iganilor în secolele XX ÅŸi XXI: măsuri extreme de „eliminare a problemei” sau integrarea forÅ£ată pe mecanismul „ÅŸcoală, muncă ÅŸi săpun” (am scris aici mai multe despre terÅ£ul exclus în problema Å£iganilor).De ce?
ExplicaÅ£ii sunt mai multe. În primul rând biserica: românii din BraÅŸov au avut biserică proprie, iar preoÅ£ii din Åžchei au făcut mult mai mult decât să bolborosească slove. Åži aici ajungem la al doilea element: scrisul. PreoÅ£ii din Åžchei ÅŸtiau să scrie ÅŸi îi învăţau ÅŸi pe alÅ£ii, preoÅ£ii din Åžchei erau folosiÅ£i de saÅŸi pentru corespondenÅ£a diplomatică cu voievozii din Moldova ÅŸi Valahia. Să nu uităm de diaconul Coresi ÅŸi tiparniÅ£a lui de la BraÅŸov.
Mai mult, în secolul al XVIII lea românii îÅŸi ridică o ÅŸcoală (unul din promotorii ÅŸcolii româneÅŸti a fost Ilie Birt, vezi aici o parte din povestea lui, scrisă mai vesel). Apoi vine negoÅ£ul românilor braÅŸoveni cu restul românilor din voievodate ÅŸi sprijinul reciproc. Nu în ultimul rând vin „grecii”, stabiliÅ£i în secolul XVIII la BraÅŸov (în realitate aromâni sud-dunăreni care au preluat în forţă comerÅ£ul pe ruta Viena – Istanbul). Nu trebuie ignorată nici Biserica greco-catolică, furnizoare de intelectuali capabili să ducă o luptă pe termen lung. Dar nu în ultimul rând cred că românii au vrut.
