SA TE INMORMANTEZI INTR-UN PAMAN STRAIN E SI MAI RAU
Mircea Eliade a fost incinerat, asa cum a cerut prin testament. Gandul acesta il avea, de altfel, de multa vreme. El, care a studiat atata despre religia atator culturi, europeana, orientala, a ramas ortodox. Pe multi i-a surprins insa dorinta lui de a fi incinerat. – Sa te arzi, e ingrozitor, nu stiu de ce gandesti asa, ii spuneam deseori. Iar el raspundea: – Sa te inmormantezi intr-un pamant strain e si mai rau. De unde stii ca nu ne iau astia sa ne arunce?. Desi nu se punea problema – mai mult, la monumentul sau funerar e un pelerinaj perpetuu! – n-a vrut sub nici o forma sa lase prea multe urme fizice.
– Pe un pamant strain… nici n-avem bani prea multi. Mai ales ca un loc de veci in acel cimitir select, costa enorm.
El a inclinat intotdeauna catre simplitate. Si a imbinat aceasta simplitate si cu dragostea de tara. Caci a stiut ca nu mai apuca sa mai vada Romania eliberata. Testamentul lui Eliade, facut aproape in ultima clipa, a fost tinut in cutia de valori din banca. De altfel, caseta cu pricina continea doar documente – copii ale diverselor acte personale si cateva lucruri marunte. Ultimele dorinte ale lui Eliade au fost, la fel ca si viata sa, extrem de simple, dar pline de semnificatii: sa fie incinerat, serviciul funerar sa fie oficiat de un reverend de culoare (Arhiepiscopul de Cantembury), iar manuscrisele sa ii fie incredintate lui Ioan Petru Culianu.
