Cinstea unei generatii asa zis anticomunista rusinos compromisa

Cinstea unei generatii asa zis "anticomunista" rusinos compromisa (si nu numai in Polonia…)

 

 

Impostura lui LECH WALESA: cu 4 clase şi o şcoală de meserii,

electricianului din Gdansk i s-au decernat 35 de titluri „Doctor Honoris Causa” ÅŸi un premiu Nobel

 

Lech Walesa a cultivat impostura ÅŸi pe alt plan, nu doar pe cel al relaÅ£iilor extra–conjugale.

Născut la 29 septembrie 1943, în sătucul Popowo, la aproximativ 150 de kilometri de VarÅŸovia, Lech Walesa nu ÅŸi-a cunoscut niciodată tatăl. Îndată după naÅŸterea fiului, Bolek Walesa, tâmplar, a fost internat într-un lagăr de muncă nazist, unde a decedat după 18 luni. Mama lui Lech Walesa – Feliksa – s-a recăsătorit cu Stanislaw Walesa, fratele mai mare al tatălui lui Lech ÅŸi totodată unchiul său. O practică obiÅŸnuită atunci în Polonia.

Stanislaw a venit în căsătorie cu trei băieÅ£i. IniÅ£ial, veriÅŸori primari, ulterior fraÅ£i vitregi ai lui Lech ÅŸi a celor trei fraÅ£i naturali ai lui.

Lech Walesa ÅŸi-a urât tatăl vitreg, cu toată intensitatea. Îl considera un „vânător de bani”, dar a trebuit să se adapteze condiÅ£iei amare de copil din altă căsnicie. CondiÅ£ia aceasta a dezvoltat în Lech, încă din copilărie, un stil duplicitar de comportament ÅŸi de gândire, care nu l-a mai părăsit toată viaÅ£a.

Fliksa era, în schimb, foarte religioasă. O catolică înfocată. Lech Walesa a mărturisit adesea: „Am supt religie de la sânul mamei mele.” În realitate, lucrurile n-au stat chiar aÅŸa.

Lech Walesa ura satul ÅŸi obiceiurile sale de mic copil. Casa părintească era o cocioabă, cu acoperiÅŸ de lemn, crăpat, prin care ploaia ÅŸi zăpada îÅŸi făceau veacul. Aveau doar două cămăruÅ£e, pentru doi adulÅ£i ÅŸi ÅŸapte copii. De aceea Lech Walesa a simÅ£it ca o adevărată eliberare politica Partidului Muncitoresc Unit Polonez de a trece la o industrializare în forţă ÅŸi crearea unei clase muncitoare prin depopularea masivă a satelor. Lech Walesa nu avea ce pierde. AÅŸa că a părăsit Popowo fără regrete. Nu s-a mai întors niciodată acolo. A mers la Lipno, cel mai apropiat oraÅŸ.

Împreună cu Walesa, milioane de tineri polonezi părăseau pe atunci satele ÅŸi se îndreptau spre oraÅŸ, unde doreau să se integreze odată cu marea industrializare socialistă a Poloniei. Erau numiÅ£i ironic „ţăranii de la oraÅŸ.”

Lech Walesa nu a fost niciodată bun la carte. A terminat doar cele patru clase primare. Åžtia doar să scrie ÅŸi să citească. Când a ajuns la Lipno, s-a înscris la o ÅŸcoală de meserii, care l-a calificat mai întâi ca mecanic, apoi ca electrician.

Lech Walesa nu a făcut liceul. Deci nu avea nici măcar cunoÅŸtinÅ£ele de bază ale unei culturi generale, care se obÅ£ine în liceu. Habar n-avea Lech Walesa de literatură, istorie, geografie. Ori de fizică, chimie, biologie sau matematică. Avea o inteligenţă nativă, dar nu se putea concentra ÅŸi era leneÅŸ. Probabil că lenea poate explica de ce Lech Walesa nu a făcut liceul, rămânând cu ÅŸcoala primară ÅŸi cea de meserii.

Este ciudat, ÅŸtiind că regimurile socialiste din Est au încurajat – chiar au „împins de la spate” – pe tinerii din mediul rural veniÅ£i la oraÅŸ, ca aceÅŸtia să se instruiască cât de cât. creând în învăţământ tot felul de facilităţi: învăţământul „seral”, cel „fără frecvenţă”, cel prin „corespondenţă” etc.

Cu toate că nu avea decât cele patru clase primare ÅŸi ÅŸcoala de meserii din Lipno, atunci când a devenit „liderul OpoziÅ£iei anticomuniste din blocul sovietic”, Lech Walesa s-a pomenit „Doctor Honris Causa” la nu mai puÅ£in de 35 de mari universităţi. Dând a doua oară dovadă de impostură, după cea din familie, Lech Walesa a acceptat titlurile cu o vizibilă satisfacÅ£ie. Vina, desigur, era ÅŸi a universităţilor care au decernat înaltul titlu de „Doctor Honris Causa” unui om semianalfabetizat, doar pe criterii de interes politic, dovedind un soi de „prostituÅ£ie universitară.” Dar este ÅŸi vina lui Lech Walesa care a acceptat acest joc politic, primind – plin de emfază – zecile de titluri „Doctor Honris Causa”, care l-au congratulat. Probabil că SB ÅŸi KGB îÅŸi frecau, în taină, mâinile după cacialmaua trasă Occidentului cu Lech Walesa, „luptătorul anticomunist din Est”, copleÅŸit de titluri universitare, acordate unui om doar cu patru clase, din motive politice. Astfel, Lech Walesa a devenit câÅŸtigătorul a peste 30 de titluri „Doctor Honoris Causa” a următoarelor universităţi:

 

În 1983 lui Lech Walesa i s-a decernat „Premiul Nobel pentru Pace”, electricianul din Gdansk fiind astfel consacrat – din aceleaÅŸi motive – în elita politică ÅŸi spirituală a lumii globalizate. Pe lângă „Premiul Nobel”, titlurile „Doctor Honorius Causa” ÅŸi Ordinele primite, Lech Walesa a fost desemnat ÅŸi „Omul Anului” de către „The Financial Times” (1980), „Time Magazine (1981), „The Observer” (1989) etc. „Stând strâmb ÅŸi judecând drept”, tot acest ÅŸuvoi de titluri ÅŸi ordine erau acordate, de fapt, SB-ului ÅŸi KGB-ului. Pentru strategia influenÅ£ei, Lech Walesa reprezenta o acÅ£iune de infiltrare într-un „sindicat liber” de maxim succes.

Anii ‘90 vor aduce primele dovezi despre adevărata identitate a „electricianului” din Gdansk. Precum ÅŸi a altor lideri ai „Solidarităţii” ÅŸi KOR.

 

Lech Walesa, agentul acoperit „Bolek”

În culmea gloriei naÅ£ionale ÅŸi internaÅ£ionale, Lech Walesa participă la „primele alegeri libere” din Polonia, după război, pe 10 decembrie 1990. Adversar este primul ministru Tadeusz Mazowiecki (P.A.X.), fostul consilier al „Solidarităţii” ÅŸi al lui Lech Walesa.Ca simbol al „luptei anticomuniste din blocul sovietic”, Lech Walesa câÅŸtigă cu brio alegerile, înregistrând 75% din voturi, ÅŸi devenind astfel primul preÅŸedinte al Poloniei post–comuniste.

Dar Războiul Rece se încheiase ÅŸi arhivele secrete încep să se deschidă. Pentru Lech Walesa ÅŸi alÅ£i lideri ai „Solidarităţii” încep bătăile de cap. Foarte repede, Lech Walesa va fi acuzat de impostură politică, după cea familială ÅŸi cea academică.Primul document care îl acuza direct pe Lech Walesa de a fi agent sub acoperire, infiltrat la conducerea „Solidarităţii” este cartea lui Michal Grocki – „Asasinii printre noi.” Cartea a stârnit un uriaÅŸ scandal în Polonia ÅŸi pe plan internaÅ£ional. Michal Grocki refăcea arhivele fostului Minister de Interne al Poloniei, despre care se credea că au fost distruse între 1990 ÅŸi 1992. Nume cunoscute de „disidenÅ£i” polonezi ieÅŸeau la iveală – ca agenÅ£i conspiraÅ£i ai Securităţii poloneze (SB), iar unii ai KGB-ului – cu toate indicativele ÅŸi pseudonimele lor.

Alte două cărÅ£i se ocupau de probleme similare ÅŸi încercau să demonstreze acelaÅŸi lucru: că miÅŸcarea disidentă din Polonia, aÅŸa cum fusese „Solidaritatea”, se încadra în tipul de organizaÅ£ii aÅŸa–zis „anticomuniste, fabricate pe bandă rulantă din 1921 până în 1989, de CEKA/OGPU/NKVD/KGB

Cartea „OperaÅ£iunea Polonia”, scrisă de fostul ministru de Interne al lui Lech Walesa – Antoni Macierewicz ÅŸi cea a lui Jaroslaw KaczyÅ„ski (viitor premier, frate geamăn al lui Lech KaczyÅ„ski, viitor preÅŸedinte al Poloniei), „Lovitura de stânga din iunie”, demonstrau că Securitatea comunistă poloneză (SB – Sluzba Bezpieczenstwa) pregătise din timp acapararea vieÅ£ii politice ÅŸi economice din epoca post–comunistă, impunând oamenii selecÅ£ionÅ£i de SB ÅŸi legitimându-i, din timp, ca „disidenÅ£i.” O colaborare secretă scandaloasă între „disidenÅ£ii” polonezi ÅŸi SB ieÅŸea acum la iveală. Lech Walesa apărea în cartea lui Grocki sub pseudonimul dat de Securitatea poloneză (SB), „Bolek.” Iar mulÅ£i dintre colaboratorii lui „Bolek” aveau indicative ÅŸi pseudonime de agenÅ£i sub acoperire.Sindicatul „Solidaritatea” – considerat până atunci, în mod unanim, drept „bastion” al muncitorilor liberi din Polonia – apărea în aceste cărÅ£i ca o concentrare de 8 milioane de membri. Dublu faţă de numărul membrilor Partidului Muncitoresc Unit Polonez (comunist).

Alt personaj deconspirat de cartea lui Michal Grocki este medievalistul Bronislaw Geremek. Membru al KOR, Geremek a purtat tratativele cu guvernul polonez din 1980, de la Gdansk, care au pus capăt grevelor. AcelaÅŸi Geremek a fost negociatorul ÅŸef la tratativele cu guvernul polonez din 1989, prin care s-a oficializat „Solidaritatea” ÅŸi a fost format primul guvern polonez „ne–comunist” din 1945 încoace, condus de celebrul Tadeusz Mazowiecki (P.A.X.). În perioada post–comunistă, Branislaw Geremek a devenit parlamentar, ministru de Externe (1997–2000). Apoi a intrat în Parlamentul European.Conform cărÅ£ii lui Grocki, Bronislaw Geremek a devenit agent acoperit al Securităţii poloneze (SB) încă din 1969 ÅŸi a întreÅ£inut contacte multiple cu organizaÅ£ia teroristă „Armata RoÅŸie” din R.F. Germania. Cam mulÅ£i pentru o organizaÅ£ie „clandestină”, ar zice unii. Dintre care, aÅŸa cum o dovedesc documente americane declasificate, 42 erau membri ai CC ai PUMR, dintr-un total de 200.

Nu cumva „disidenÅ£a” poloneză era imaginea în oglindă a Partidului Muncitoresc Unit Polonez, pregătit să ia puterea în epoca post–comunistă? (sursa:fragmente din cartea lui Vladimir Alexe ,"In pat cu Domnul Presedinte" aflata sub tipar)