Ion Antonescu – Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu (1942)

  A spune azi Adevarul, pare un act de dizidenta! Daca scotem cateva expresii, citit asa, vorba cantecului: …"parc-a fost ieri…"

 

Ion Antonescu,

“Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)

 

"Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înÅ£elepciune, fiindcă urmăream unirea, ÅŸi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiÅ£iei pe toÅ£i vinovaÅ£ii de catastrofa morală ÅŸi politică a ţării, printre care sunteÅ£i, în primul rând, ÅŸi dumneavoastră. NaÅ£ia o doreÅŸte ÅŸi o aÅŸteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuÅŸi, fiindcă nu am voit să aÅ£âÅ£ ÅŸi mai mult spiritele ÅŸi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noÅŸtri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. AbuzaÅ£i, însă, de răbdarea, de tăcerea ÅŸi de înÅ£elepciunea mea ÅŸi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteÅ£i, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi ÅŸi acuzaÅ£iuni. În virtutea cărui drept? Ce reprezentaÅ£i în această Å£ară , dumneavoastră, toÅ£i foÅŸtii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste ÅŸi un trecut politic total compromis ÅŸi dureros?!

UitaÅ£i, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele ÅŸi martirul greÅŸelilor acelora care au primit în 1918 România Mare ÅŸi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteÅ£i din profitorii ÅŸi dărâmătorii unei moÅŸteniri mari. În mai puÅ£in de un sfert de secol, fiecare în parte ÅŸi toÅ£i la un loc, aÅ£i prăbuÅŸit lupta, sacrificiile ÅŸi suferinÅ£ele duse ÅŸi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică. Orice apărare încercaÅ£i   ÅŸi orice diversiune faceÅ£i dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaÅ£i pe umeri această răspundere.

Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alÅ£ii, fiindcă ÅŸi din opoziÅ£ie ÅŸi de la guvern, prin acÅ£iunea dumneavoastră de dirijare ÅŸi de  îndrumare a vieÅ£ii noastre politice, economice, morale ÅŸi spirituale, exercitată direct ÅŸi indirect, de  pe băncile ministeriale, din birourile băncilor ÅŸi din culisele politice, aÅ£i dus Å£ara la catastrofa din 1940. StaÅ£i faţă în faţă cu conÅŸtiinÅ£a dumneavoastră, depănaÅ£i cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât ÅŸi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aÅ£i întovărăşit ÅŸi v-aÅ£i acuzat, în faÅ£a naÅ£iei dezolate, scandalizate ÅŸi înmărmurite; răsfoiÅ£i toată colecÅ£ia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul ÅŸi terminând cu Viitorul ÅŸi cu ziarele jidoveÅŸti pe care se sprijinea naÅ£ionalistul domn Maniu ÅŸi vă reamintiÅ£i: cine sunteÅ£i dumneavoastră ÅŸi dumnealui; câte păcate aÅ£i făcut; cum v-aÅ£i calificat singuri ÅŸi cum v-a calificat naÅ£ia; câte răspunsuri aveÅ£i. Pentru a vă uÅŸura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aÅ£i acuzat public ÅŸi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” ÅŸi „furturi de urne”, în BucureÅŸti, pentru obÅ£inerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi ÅŸi omoruri”; „călcarea legilor ÅŸi ConstituÅ£iei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaÅ£ii, miniÅŸtrii ÅŸi preÅŸedinÅ£ii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aÅ£i făcut reforma agrară ÅŸi cum „aÅ£i profitat de ea”; risipa avutului public; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraÅ£i în opoziÅ£ie dirijaÅ£i ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră ÅŸi ale ovreilor din ale căror consilii de administraÅ£ie – mari ÅŸi mici – făceaÅ£i parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaÅ£i ÅŸi favorizaÅ£i, acopereaÅ£i ÅŸi muÅŸamalizaÅ£i afacerile lor ÅŸi ale d-stră, în detrimentul statului. AdăugaÅ£i, la acest bogat ÅŸi concludent stat de serviciu al partizanilor ÅŸi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiÅ£i în opoziÅ£ie – sunteÅ£i azi prieteni: cazurile, pe care naÅ£ia le Å£ine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank ÅŸi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuÅŸit  economiile, avutul ÅŸi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune ÅŸi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase ÅŸi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca NaÅ£ională ÅŸi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. ÅŸi veÅ£i avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump ÅŸi pe care naÅ£ia întreagă o are permanent în faÅ£a ochilor săi.

TotuÅŸi, domnule Brătianu, cu toÅ£ii credeÅ£i că toate acestea au fost uitate ÅŸi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât  de bine cunoscută, vă aÅŸezaÅ£i cu cinism pe acest trecut ÅŸi – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaÅ£i să acuzaÅ£i ÅŸi să sabotaÅ£i, pe sub mână, opera de îndreptare ÅŸi consolidare la care s-a antrenat toată naÅ£ia ÅŸi să tăiaÅ£i elanul unui om care nu a avut, nu are ÅŸi nu va avea nici moÅŸii, nici vii, nici pivniÅ£i de desfacere, nici bani depuÅŸi,  nici industrii, nici consilii de administraÅ£ie, nici safeuri, în Å£ară ÅŸi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club ÅŸi care nu ÅŸi-a pricopsit nici cumnaÅ£ii, nici nepoÅ£ii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii. Chiar dacă am greÅŸit, greÅŸesc sau voi greÅŸi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră. FiÅ£i încredinÅ£aÅ£i, sunteÅ£i înfieraÅ£i ÅŸi puÅŸi chiar de generaÅ£ia actuală pe banca acuzaÅ£ilor. Dacă va fi să fiu ÅŸi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire ÅŸi de la prăbuÅŸire, dar ÅŸi pentru a-l întregi ÅŸi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare ÅŸi în muncă, atunci în nici un caz nu veÅ£i fi dumneavoastră acuzatorii ÅŸi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră ÅŸi acuzat de aceleaÅŸi greÅŸeli ca dumneavoastră.(…)

Eu ÅŸi mulÅ£i alÅ£ii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat. Oricum ar fi însă eu nu voi  putea fi acuzat de dumneavoastră ÅŸi nici pus pe aceiaÅŸi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul   meritelor predecesorilor mei ÅŸi nici ÅŸeful unei bande de corbi odioÅŸi, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic ÅŸi iudaic”. Sunt omul adus de un trecut onest ÅŸi de voinÅ£a unanimă a unei naÅ£ii care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, ÅŸi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră ÅŸi cu care aÅ£i făcut ÅŸi faceÅ£i sistem. Niciodată, pentru a fi salvată, naÅ£iunea, armata ÅŸi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârÅŸit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aÅ£i strecurat ÅŸi v-aÅ£i alăturat  acestei mulÅ£imi, cu discreÅ£ia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveÅ£i ÅŸi a dorinÅ£ei legitime de a vă salva ÅŸi nu aÅ£i făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulÅ£ime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră ÅŸi când aclama un om nou, care eram eu. Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroÅŸi nu v-aÅ£i manifestat nici pentru, nici contra.

După ce am reluat Basarabia ÅŸi Bucovina, v-aÅ£i  grăbit să-mi cereÅ£i, ÅŸi dumneavoastră, ÅŸi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru. V-am arătat consideraÅ£iunile militare, politice, economice ÅŸi morale pentru care nu puteam să o fac ÅŸi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaÅ£i conducerea, răspunderea ÅŸi riscurile unei asemenea acÅ£iuni. BineînÅ£eles, aÅ£i refuzat. După omorurile de la Jilava ÅŸi imediat după rebeliune, mi-aÅ£i trimis memorii prin care îmi arătaÅ£i situaÅ£ia ÅŸi-mi dădeaÅ£i  noi sfaturi.V-am oferit să luaÅ£i conducerea ÅŸi să faceÅ£i cum credeÅ£i că este mai bine. Åži unul, ÅŸi altul v-aÅ£i scuturat. Luându-vă după câÅ£iva ofiÅ£eri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale ÅŸi politice,  pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aÅ£i cerut să retrag  armata din Rusia ÅŸi m-aÅ£i îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia ÅŸi cu America. Ar fi o greÅŸeală ÅŸi o felonie, iar greÅŸelile ÅŸi feloniile se plătesc scump.

Suntem la peste 1.500 km de Å£ară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaÅ£ia are forÅ£a de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaÅŸteÅ£i.

 Retragerea forÅ£elor din situaÅ£ia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruÅŸii în Moldova în 1917-1918. Vă întrebaÅ£i ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi  astăzi în caz de  părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruÅŸii? Vă daÅ£i seama ce s-ar alege de armata  noastră de disciplina noastră, de soldaÅ£ii ÅŸi caii noÅŸtri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în  condiÅ£iile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? SituaÅ£ia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uÅŸurinţă totală nepricepere militară ÅŸi prostie. SoluÅ£ia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuÅŸi numai armata, s-ar prăbuÅŸi însăşi Å£ara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat ÅŸi am ajunge în situaÅ£ia Serbiei ÅŸi Greciei.

PoftiÅ£i, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului ÅŸi a guvernului. RetrageÅ£i dumneavoastră armata ÅŸi „aranjaÅ£i-vă” cu Anglia . Numai că trebuie să întreb ÅŸi armata ÅŸi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis ÅŸi categoric, dacă ÅŸi dumneavoastră sunteÅ£i gata să vă luaÅ£i răspunderea.

A mă fi „oprit la Nistru” ÅŸi a „retrage astăzi forÅ£ele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acÅ£iune în contra căreia nu v-aÅ£i pronunÅ£at public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiÅ£ii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniÅ£ele care vor voi să ni le lase ruÅŸii, nici libertăţile noastre ÅŸi nici măcar viaÅ£a familiilor ÅŸi a copiilor noÅŸtri; în sfârÅŸit, însemnează, din cauza nestabilităţii ÅŸi a feloniei  pe care mă sfătuiÅ£i să o practic – ÅŸi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziÅ£ie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale ÅŸi ar putea să-i fie chiar fatală.

Gestul pe care-l cereÅ£i să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuÅŸirea ÅŸi distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în Å£ară. ComuniÅŸtii, legionarii, jandarmii, ungurii, saÅŸii ar începe agitaÅ£iile, lupta, distrugerea ordinei, a liniÅŸtei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.

Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naÅŸtere gestul pe care mi-l cereÅ£i să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare ÅŸi al unui om de stat, nu numai inconÅŸtient, dar nebun. Conducătorul nefericit al FranÅ£ei – ÅŸi mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut ÅŸi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice ÅŸi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa ÅŸi s-ar termina astfel cu independenÅ£a ÅŸi patriotismul naÅ£iunilor”.

Am avut ÅŸi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alÅ£ii, mai total ca alÅ£ii, vom fi zdrobiÅ£i: pentru că suntem punte între slavi ÅŸi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul ÅŸi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; ÅŸi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare. Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinÅ£ele slave, plecând  de la consideraÅ£iunile făcute mai sus ÅŸi îndrumat de instinctul de conservare ÅŸi de logica bunului-simÅ£, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” ÅŸi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva ÅŸi ar fi o greÅŸeală ireparabilă pe care nu eu ÅŸi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump.

MareÅŸalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaÅ£iunile grele lecÅ£ia care li se cuvenea ÅŸi care a fost aplaudată de toÅ£i oamenii cu conÅŸtiinţă clară ÅŸi nepătată. Răspunzând unor critici ale acÅ£iunii sale, el a spus: „Când FranÅ£a este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni ÅŸi himere”. Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni ÅŸi himere” ÅŸi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face ÅŸi prostii.

V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar ÅŸi la cele anterioare. Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns ÅŸi care este conÅŸtient de greutăţile ÅŸi pericolele ceasului de faţă, precum ÅŸi de  îndatoririle ÅŸi de răspunderile lui. V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aÅ£i înÅ£eles nici Å£inuta ÅŸi nici înÅ£elegerea cu care am voit să trec atât peste greÅŸelile trecutului, cât ÅŸi peste marii vinovaÅ£i de ele. Ca oamenii cei mai lipsiÅ£i de păcat, marile ÅŸi numeroasele greÅŸeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizaÅ£ii politice, cu firmă naÅ£ionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraÅ£i în luptă – aÅ£i exploatat-o, aÅ£i minÅ£it-o, aÅ£i demoralizat-o, aÅ£i exasperat-o ÅŸi, în cele din urmă, din neputinţă, aÅ£i dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 ÅŸi la rebeliunea din 1941, îndrăzniÅ£i astăzi, când s-a pus regulă în Å£ară ÅŸi viaÅ£a nimănui nu mai este în pericol, să ridicaÅ£i capul, de după saltarele consiliilor de administraÅ£ie, ale industriilor ÅŸi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza.

Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost ÅŸeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniÅŸtrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral,  a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului ÅŸi a  catastrofei graniÅ£elor, nu mai are  calitatea să vorbească ÅŸi în numele comunităţii româneÅŸti, să dea sfaturi de conducere altora ÅŸi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie."

(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu, dos. 61/1940, f. 88-221)