MIHAI EMINESCU SI CAILE FERATE ROMANE!
În prima ediÅ£ie a volumului POESII, de Mihai Eminescu (editată de Titu Maiorescu, în 1883) din poezia DOINA lipseÅŸte un vers: ”Åži cum vin cu drum de fier”
(„De la Turnu-n Dorohoi/ Curg duÅŸmanii în puhoi/ Åži s-aÅŸează pe la noi;/
Åži cum vin cu drum de fier / Toate cântecele pier,/ Zboară păsările toate/ De neagra străinătate etc.”)
AbsenÅ£a acestui vers nu este nici întâmplătoare, nici nevinovată…
Titu Maiorescu era un tip extrem de scrupulos ÅŸi de pedant când era vorba de textul tipărit, mai ales în cazul nunei personalităţi uriaÅŸe ca Eminescu. AbsenÅ£a versului este o omisiune intenÅ£ionată iar explicaÅ£ia, oricât ar părea de forÅ£ată, îÅŸi are explicaÅ£ia în celebra afacere Strousberg. Prin această neinspirată tranzacÅ£ie, statul român concesionase construcÅ£ia căilor ferate unuia dintre cei mai mari escroci internaÅ£ionali de la vremea aceea, Bethel Heinrich Strousberg, mai exact concernului german condus de acesta. Afacerea, iniÅ£iată cu acordul ÅŸi sprijinul Regelui, a fost o hoÅ£ie fără precedent în istoria României iar scandalul a fost atât de mare, încât l-a adus pe Carol în pragul abdicării.
Pe bune! El picase, de fapt, într-o capcană întinsă de conaÅ£ionalii săi germani ÅŸi de răii sfătuitori corupÅ£i din guvern, în special liberalii. Scandalul a durat 12 ani: de la 10 septembrie 1868, când a fost ratificat de Parlament contractul cu concernul Strousberg (cu sprijinul guvernului liberal condus de Åžtefan Golescu), până în la 11 aprilie1880, când s-a format „DirecÅ£iunea princiară a Căilor Ferate Române”, iar sistemul feroviar a început să fie răscumpărat ÅŸi să intre în administrarea statului.
PoziÅ£ia lui Eminescu, ziarist extrem de bine informat, în legătură cu jaful colosal asupra României, pe care l-a constituit afacerea Strousberg, a fost fermă ÅŸi clară, ÅŸi o exprimase încă din 1876, în “Curierul de IaÅŸi”:
„Drumurile noastre de fier, în fine, au fost construite cu totul în interesul străinilor. Ele nu raportează decât 2.000.000 pe an si se cheltuieÅŸte cu ele peste 40.000.000; diferenÅ£a toată iese din Å£ară, din punga a 700.000 contribuabili pentru preumblarea mai comodă a 30.000…
Dacă s-ar fi făcut un drum de fier de la GalaÅ£i la Marea Neagră ÅŸi acolo un port pentru exportul grânelor noastre, s-ar fi servit într-un alt mod interesele ţărei” (observăm aici ÅŸi nuanţările economice făcute de Eminescu între „CFR Călători” ÅŸi „CFR Marfă”).
Åži totuÅŸi, ce legătura este între Titu Maiorescu ÅŸi cenzurarea versului „Åži cum vin cu drum de fier”, ar putea întreba cineva. Există o asemenea legătură? Există!
Maiorescu, fost prim-ministru, care era lider al Partidului Conservator (duÅŸmanul liberalilor!) ÅŸi care, în Parlament, pleda împotriva afacerii Strousberg, în particular era … avocat al firmei Strousberg ÎMPOTRIVA STATULUI ROMÂN !
Oricât ne-ar reÅ£ine anvergura culturală a „protectorului” lui Eminescu, nu putem evita concluzia care se impune de la sine: Titu Maiorescu a cam fost un trădător de Å£ară… Ceea ce Eminescu nu putea fi, mai ales că ÅŸtia în detaliu toate dedesubturile afacerii Strousberg…
Iar Titu Maiorescu ÅŸtia că Eminescu ÅŸtie! AÅŸa că, la scurtă vreme după ce marele poet naÅ£ional era băgat în cămaÅŸa de forta
ÅŸi închis abuziv la spitalul ÅžuÅ£u, parca in compensatie, Maiorescu îi tipărea, la Editura Socec, primul volum de „Poesii”. În care, dintr-o excesivă prudenţă ardelenească, a eliminat acel vers „periculos”, ce putea fi interpretat ca o aluzie la afacerea Strousberg. Căci, in 1883, ecourile scandalului încă nu se stinseseră. ExperienÅ£a dramatică a afacerii Strousberg a făcut ca, începând cu 11 aprilie 1880, statul român să renunÅ£e definitiv la concesionările care generaseră dezastrul economic al României ÅŸi nenumăratele scandaluri politice. De fapt nu chiar definitiv, ci doar până astăzi. Căci decizia iresponsabila de a readuce Căile Ferate Române la momentul afacerii Strousberg …seamana mult cu ce se intampla azi la …ce a mai ramas din CFR!
Cine era industriaÅŸul escroc Strousberg?
Bethel Henry Strousberg (20 noiembrie 1823 – 31 mai1884) a fost un industrias evreu din Germania. Dintre antecedentele sale infracÅ£ionale cea mai răsunătoare s-a petrecut în 1847 în Anglia. Fiind angajat ca agent al mai multor companii de construcÅ£ii, a sustras o parte din banii destinaÅ£i plăţilor ÅŸi a fost arestat de poliÅ£ie în momentul în care voia să fugă cu vaporul în America. A fost judecat ÅŸi condamnat la ÅŸase luni de muncă silnică (cu executare!).
A urmat marea lovitură din România, dar nici aceasta nu s-a terminat prea bine pentru că, în 1875, a intrat în faliment, în plină derulare a contractului.
A mai încercat o escrocherie financiară cu o bancă din Rusia, dar a fost din nou prins, judecat ÅŸi “retrocedat” Germaniei. Ultimii ani ÅŸi i-a petrecut scriindu-ÅŸi memoriile ÅŸi încercând să-ÅŸi reabiliteze imaginea prin diverse proiecte. N-a mai apucat. A murit pe 31 mai 1884, la Berlin.
(Sursă: certitudinea.ro)
