Muntii nostri aur poarta / Noi o dam de gard, de poarta
Poate ca ne-am copt, în sfarsit. C-o fi de la canicula de peste vara, ca acum o fi venit sorocul maturarii spiritul civic in Romanika, cert este ca ceea ce se petrece in pietele din marile orase ale patriei este un reflex al constiintei civice romanesti. Una juna, nealterata politic, nemanipulata de trepadusii politruci care aglomereaza peisajul si confisca mai toate miscarile de prin preajma.
Ce-i drept, junii revoltati sunt stransi ciorchine pe o idee frumoasa, un ideal ecologic, o viziune epurata de cianuri si otravuri, care se poarta mult in Occident si face parte din trusoul cu care orice cetatean de bine se arunca pe scena publica.
Planeta se scufunda, se topeste, se otraveste, se miceste, se ingusteaza – sunt teme pentru care merita sa te bati si pe care este chiar trendy si in spiritul cavalerismului citadin post-modern sa le sustii. Ceea ce si fac tinerii sau mai trecutii prostestatari, ingrijorati de usurinta cu care statul condamna peisajul de la Rosia Montana la inec in cianuri si infestare vesnica.
Inviorati de vocile strazii si amusind capitalul politic care zace in maruntaiele Muntilor Apuseni, politicienii de vaza ai natiei au trecut la exploatarea zacamintelor de voturi de la Rosia Montana. Tot cu cianuri, sau mai degraba cu vitriolul discursurilor. Fiecare a gasit un filon in munte si sapa scaldat in sudori, in speranta ca va ajunge rapid la comoara. Lui Ponta i s-a parut profitabil sa o dea confuza si s-a separat prin decantare in premierul Victor si deputatul Ponta, astuia din urma revenindu-i misia de a-i respinge sefului Guvernului proiectul in Parlament. Dedublare care seamana izbitor cu prima mutatie genetica produsa de cianurile de exploatare.
Miza e atat de mare incat pana si tandalosul de Crin Antonescu s-a trezit din atipeala-i perena, si-a luat tarnacopul electoral si a-nceput sa sape dupa voturile prezidentiale. Asa ne-am trezit cu un Crin teapan ca o grebla, rigid in principii si ecologist peste noapte. Sau mai degraba in bezna intretinuta in jurul proiectului Gabriel Resources, sustinut patimas de Traian Basescu inca din 2004 si preluat din zbor si de premierul Ponta, care vedea rezolvata astfel problema locurilor de munca din Apuseni dar carpea si bugetul cu o infuzie de dolari canadieni. Amandoi se dezic acum de el; daca vreti sa va faceti o idee despre infestarea iminenta de la Rosia contemplati deversarea copaii cu zoaiele proiectului, dupa ce Ponta si Basescu au aruncat in decor placenta si s-au grabit sa-si reteze cordonul ombilicar care ii lega de compania canadiana.
Daca trioul Basescu-Antonescu-Ponta este afectat de schizoidie cu puseuri ecologice, avem, din fericire, un exemplu de statornicie si tarie a opiniunilor despre Rosia Montana, mai presus de emotiile momentului. Este vorba, ati ghicit, despre Ion Iliescu, pe care nu-l clinteste niciun protest. Patriarhul USL le-a transmis protestatarilor ca nu inteleg nimic din subiectul exploatarii miniere. Un fel de Mai, animalule! reloaded. Bunicuta chiar nu se poate abtine. Daca mai continua zavera pe tema asta, Ion Iliescu va observa ca protestatarii au calcat florile din rigole si va chema minerii sa rezolve incidentul horticol.
Bucurestenii vor afla atunci cum se aclimatizeaza rosia montana cu cianuri pe malul Dambovitei iar Iliescu le va multumi in discursul sau minerilor pentru ca au adus în Capitala un miros frumos de migdale amare.
Vifor Rotar
