Femeile îşi pierd suflul mai repede ca bărbaţii

Uneori, este suficient doar ca un bărbat să urce o scară în compania unei femei pentru a observa că aceasta are tendinÅ£a de a-ÅŸi pierde suflul mai repede ca însoÅ£itorul său. Aceasta chiar dacă ambii sunt într-o stare bună de sănătate, au aceeaÅŸi vârstă ÅŸi sunt de aceeaÅŸi înălÅ£ime. Un studiu realizat de cercetători ai Universităţii McGill din Quebec ÅŸi publicat în noiembrie în revista Experimental Physiology explică de ce, în timpul unui exerciÅ£iu fizic, femeile sunt nevoite să depună mai multe eforturi pentru a respira. Chiar ÅŸi atunci când o femeie este de aceeaÅŸi talie cu un bărbat, ea va avea plămânii ÅŸi căile respiratorii mai mici decât ale lui. Prin urmare, femeile compensează cu un ritm respirator mai rapid. Pentru a înÅ£elege mai bine acest mecanism, 50 de voluntari (25 de bărbaÅ£i ÅŸi 25 de femei) au fost invitaÅ£i de cercetători să pedaleze o bicicletă de apartament, reglată în aÅŸa fel încât dificultatea exerciÅ£iului să crească în timp. Cei testaÅ£i trebuiau, de asemenea, să noteze cât de intensă ÅŸi dezagreabilă este senzaÅ£ia lor de sufocare. În timpul exerciÅ£iului, oamenii de ÅŸtiinţă monitorizau la rândul lor ritmul respirator al voluntarilor, volumul de aer inspirat ÅŸi expirat, precum ÅŸi stimularea nervoasă a muÅŸchilor respiratorii, între care diafragma.

Acest test de efort le solicita participanÅ£ilor să meargă până la nivelul ultim al capacităţii lor respiratorii. Femeile ajungeau mai repede la un nivel crescut de ventilaÅ£ie, apropiat de maximul lor teoretic. În această situaÅ£ie, muÅŸchii lor respiratorii erau solicitaÅ£i mai mult de sistemul nervos decât cei ai bărbaÅ£ilor, mergând până la o senzaÅ£ie de respiraÅ£ie greoaie ÅŸi dificilă, dispnee. Chiar dacă sunt interesante, aceste date 'nu sunt neapărat adaptate pentru a descrie viaÅ£a de zi cu zi', comentează, pentru cotidianul Le Figaro, Bruno Sesboue, de la Societatea Franceză de Medicină ÅŸi Sport, practician la Spitalul Clemenceau.

De fapt, voluntarii sunt împinÅŸi să-ÅŸi atingă limitele, în timpul ce în viaÅ£a de zi cu zi ei 'se plasează de cele mai multe ori sub aceste valori'. 'Alergând la un maraton, se ajunge la cel mult la 80% din ventilaÅ£ia maximă', precizează Sesboue. La rândul său, Dennis Jensen, director al Laboratorului de exerciÅ£ii clinice ÅŸi de psihologie respiratorie la Universitatea McGrill, coautor al studiului, este de părere că aceste rezultate vor oferi posibilitatea de a înÅ£elege mai bine 'de ce femeile care suferă de emfizem pulmonar sau de insuficienţă cardiacă au simptome respiratorii mai pronunÅ£ate ca bărbaÅ£ii'. O pistă posibilă spre găsirea mijloacelor de tratament centrate pe gradul de resimÅ£ire a efortului. AGERPRES