Mic tratat al Jafului romanesc din ultimile decenii, (2)
Dupa douazeci de ani lumina 20 de ani de Jaf!
Dupa douazeci de ani lumina 20 de ani de Jaf!
Sa faci noi imprumuturi si sa incerci sa prinzi si din tortul European. Dar ca acest minister care probabil va lua fiinta nu este decat o noua borna de hotar in istoria furtului post-decembrist. Celelte faruri calauzitoare ale jafului institutionalizat ar fi din 1990 pana acum urmatoarele.
Colectarea banului cetatenilor in mainile unor smecheri prin jocuri piramidale. Genul Caritas, SAFI sau la final FNI, cu multe alte alte denumiri mai mici, de la Buzunarul bunicii pana la Te uiti si catigi. Exemplar ramane fenomenul Caritas cand milioane de idioti isi depunea banii cu plasele la aceasta retea care promitea ca in cateva spatamani oameni vor primi de opt ori banii inapoi. Se vorbea despre o solutie miraculoasa. Chiar TVR – pe atunci singurul post de televiziune cu acoperire nationala – prin Tatulici daca nu gresesc l-a numit pe Stoica initiatorul jocului un ,,om divin†care abia ii ajungea o garnitura de tren pe zi sa care banii la Cluj. Si cum trecerea de la ateismul fortat spre credinta de abia se facuse, prostimea a halit pe nemestecate miracolul misticoid al transformarii mariri conturilor prin interventia divina. Atunci unii din fata listei, politicieni sau smenari cu gulere albe, au primit averi inapoi in timp ce marea gloata de stupizii au ramas cu portmonelele goale.
Efectul find trecut, lumea s-a mai civilizat si s-a trecut la etapa urmatoare de furt, de la cea cu sacosa sau sacul de bani sar garnitura de tren la simpla semnatura de cont. Atunci au aparut bancile – minune gen Banca Internationala a Religiilor, Banca Agricola, si multe altele dar mai ales perla coroanei tiganesti, Bancorex. Atunci ametiti de promisiunea unor dobanzi uriase poporu s-a inghesuit sa-si lase economile pe mana uno rasa yisi experti. Toti credeau ca daca azi depun un leu maine imi iau beemveu. Numai ca in timp ce cozile de depunatori nu se mai terminau pe la usile din spate plecau tirurile cu bani catre niste “baieti destepti†(mutati mai tarziu in energie) care garantau imprumutul cu o strangere de mana si promisiunea unui parandarat asa zisilor bancheri. Asa ca, firesc bancile opulente au inceput sa pice precum iluzile de imbogatire rapida a milioane de depunatori.
Dupa aceasta etapa rezervele de bani ale populatiei au cam disparut excrocii cu staif de domni s-au reorientat spre alta sursa de venit. Fabricile si uzinele tarii. Au incepu sa creeze un sistem tentacular, cu firme capuse care inghiteau profiturile uzinelor pana cand acestea au devenit pe rand intr-adevar niste mormane de fier vechi. Efectul a fost pierderea a sute de mii de locuri de munca si in timp ce o gasca de imbuibati si-au rotunjit conturile si fundurile amantelor, un numar impresionant de oameni au ajuns sa traiasca intr-o crancena saracie.
Apoi a venit smecheria cu terenurile. ,,Boom-ul†imobiliar de dupa 2000 , venit simultan cu inchiderea uzinelor a reprezentat o alta porcarie sinistra. Tot felul de hahalere cu aere de smecheruti se improprietarea la pret de doi bani cu terenurile fabricilor si apoi le puneau gaj la banci pe milioane de euro. Un exemplu clasic pe care l-am intalnit a fost al omului de afaceri Ori Z. Acesta a preluat de la Primaria Brasov, care preluase terenul de la o fosta uzina un teren de peste un hectar in centrul brasovului pe care l-a luat cu acordul primarului (doar aperist pe-atunci) si al consiliului local cu aproape 0,4 eurocenti iar ulterior la scos la vanzare prin firma sa de imobiliare cu ceva peste 1.000 ( o mie ) de euro metrul patrat.
Cum si sistemul imobiliar a intrat intr-o binemeritata recesiune pe care jos semnatul crede ca ar trebui sa continuie, s-au inventat asfalagii. Aceste pusculite de partid toaca miliarde de euro pentru o groapa si o bordura. Dar bani nu mai sunt, asa ca singura solutie era ca acestia sa fie adusi de afara. Si cum controlul acestor bani este greoi trebuia un minister de prostit prostii din tara si de aburit institutile financiare de peste hotare. Un minister care va fi restructurat prin desfiintare pentru a se pierde urma banilor ciuguliti.
Gandi-ti-va ca initial a fost vehiculat numele lui Udrea, campioana la “absobitâ€, dar cand au auzit occidentali li s-au scorojit creieri, asa ca marinaru ajuns skipper de uscat, a trebuit sa-si lase pupila doar la Dezvoltare. Oricum ideea unui minister de tocat bani europeni reprezinta un nou punct de cotitura in istoria scurta dar intensa a jafului mioriti.
Iulian RINDER
