MITOLOGIE: Traditii de Sant-Ilie (III)
MOSII DE SANTILIE
Ziua lui Santilie este dedicata si cultului stramosilor – e vorba in special de copiii morti. In aceasta zi, femeile din anumite zone ale tarii dadeau copiilor mere, astfel sa se bucure si cei in viata si cei morti. Pomul din care se dadea de pomana trebuia sa fie neatins pana atunci, ca de l-ar fi scuturat, s-ar fi jucat cu merele sau ar fi mancat inainte de sarbatoare, Sfantul Ilie ar fi dat grindina. (A. Gorovei – Credinte si superstitii). Se presupune ca aceasta traditie s-a format sub influenta slavilor de est, ca exista o apropiere semantica intre Palie si zeul sclav Pripekalo – patron al Dragostei, care avea ca simbol marul. Astfel Santilie este considerat in folclorul romanesc si patron al merelor timpurii (Ivan Evseev – Dictionar de demonologie si mitologie romaneasca)
HORA SANTILIEI
Aceasta este o traditie prenuptiala, din mediul pastoral. Ciobanii care la aceasta data trebuiau sa coboare cu turmele de la stana, le aduceau fetelor iubite o furca de tors cioplita de ei cu desene si un cas (Jud. Covasna) si le luau la joc in hora. Fetele nu puteau fi petite, deci nu se puteau casatorii daca nu erau bagate de flacai in aceasta hora si trebuiau sa mai astepte un an pana la urmatorul Santilie. Sau poate chiar mai multi…
MITUITUL MIEILOR
In stanele de pe latura sudica a Carpatilor Meridionali, ciobaniilor le era interzis dupa urcarea turmelor la pasunile montane sa coboare in sat sau sa fie vizitati de femei pana la Santilie (cand turmele coborau la iernat) – deoarece „curatenia lor trupeasca†era conditia prosperitatii turmei. Mituitul Mieilor – de fapt tunderea mieilor, care avea loc la miezul verii pastorale – Santilie, era prima intalnire a ciobanilor cu sotiile sau logodnicele lor.
