Untul de sunatoare – un remediu reumatic nemaipomenit
Sunatoarea (Hypericum perforatum), planta medicinala cunoscuta si sub numele de pojarnita, este una dintre cele mai utilizate in medicina populara.
In afara de clasicul ceai preparat din planta intreaga, verde sau uscata, cel mai cunoscut leac pe baza de sunatoare este “untulâ€, un extract obtinut din flori si ulei.
Procedeele stravechi pentru pregatirea untului de sunatoare impun folosirea unui ulei gras, care se toarna intr-o sticla umpluta cu flori proaspete. Pentru utilizarea in tratarea arsurilor, ideal este uleiul de in, iar daca se doreste utilizarea lui la vindecarea plagilor, durerilor sau pentru uz intern, se foloseste ulei de masline sau ulei nerafinat de floarea-soarelui (oloi).
Variantele moderne de obtinere a preparatului sunt mult mai rapide, dar si produsul obtinut este mai putin concentrat si mai putin eficient. Dupa ce se raceste, uleiul se filtreaza, se pastreaza si se utilizeaza ca si “untul†obtinut prin metoda veche. In comparatie cu preparatul obtinut prin metoda clasica, cel in varianta moderna are culoarea rosie mai putin intensa, iar eficienta sa, desi nu poate fi contestata, este diminuata de faptul ca, prin tratare termica, i se schimba usor compozitia chimica.
Ambele uleiuri ajuta la vindecarea rapida a arsurilor.
In medicina populara, primul ajutor in caz de arsuri consta in aplicarea imediata a unui albus crud de ou sau miere de albine, apoi ungere de cateva ori pe zi cu “unt†de sunatoare.
Este un excelent ulei de masaj si, astfel folosit, reface tenurile imbatranite si elimina durerile dupa fracturi. Alina durerile reumatice, “junghiurile†intercostale, crampele musculare, colicile sugarilor, durerile de ficat, rinichi, durerile din piept, migrenele, durerile de urechi, usturimile ochilor iritati.
Untul de sunatoare si ceaiul din aceasta planta nu trebuie administrate cand se face plaja sau cand se lucreaza la soare, intrucat sensibilizeaza pielea si pot aparea iritatii.
