Schelete de criza in dulapurile alesilor neamului
Vrand sa dea o replica sarcastica colegilor parlamentari intrati in febra reducerilor de cheltuieli in institutia in care lucreaza, Adrian Nastase a rostit un mare adevar. Fostul premier a propus ca masura de economisire ca Parlamentul sa intre 7 luni in vacanta, „iar Guvernul Boc sa guverneze prin ordonante de urgenta”. Ceea ce se dorea a fi o proba de ironie cinica se dovedeste a fi doar o mostra de veritas, meniu de criza. Cabinetul Boc guverneaza oricum prin ordonante; cand n-o face, doarme pe laurii majoritatii in Parlament, si n-are nici tresariri din somnul Puterii nici macar la motiuni. Singurele griji pe care si le face este indisciplina maharilor PDL, care s-ar alia cu Opozitia in orice moment ar simti ca le sunt afectate privilegiile.
Cum deputatii si senatorii au dovedit de prea multe ori ca vin degeaba la munca, probabil ca vacanta de cateva luni ar fi o usurare fantastica pentru buget si nicio pierdere majora la capitolul legislativ. Pana sa se ia cineva in serios aceasta metoda de economisire, alesii neamului se intrec sa se dea economi si grijulii cu vistieria si simuleaza solidaritate la vremuri de criza cu bugetarii pe care ii pasc taierile de salarii. Chiar si cu mamele iesite in strada in ultimele zile pentru a protesta impotriva reducerii indemnizatiei de cresterea copilului. Empatici cu situatia de risc in care se gasesc pampersii, alesii neamului ar accepta, dupa parlamentari indelungate, sa li se reduca tainul de hartie igienica. Solidari cu grija mamelor pentru imputinarea laptelui pentru sugari, ocupantii Palatului Parlamentului ar fi de acord, eventual, cu dramuirea ratiilor la bufetul parlamentar, unde preturile nu indraznesc de doua decenii sa le concureze pe cele practicate de o cantina sociala. Alesii ar fi dispusi sa reduca pana si deplasarile, sa economiseasca benzina si sa taie din banii de cazare. Ce mai, senatori si deputati, din opozitie sau putere, se intreg in dovezi de chiverniseala si chiar zgarcenie in praduirea sistematica si institutionala a banului public.
Ar fi si de unde, la un buget de 60 milioane de euro, cat are Camera Deputatilor. Dar mai importante decat calculele sunt reflectarea acestor gesturi in oglinda presei, in care alesii spera sa lase urma sacrificiului de sine si a compasiunii supreme pentru soarta grea a tarii.
Ce-i face sa fie acum generosi de fatada sunt dulapurile personale. Nu pentru ca ar fi dosit acolo niscai papica din care sa infulece pe ascuns la sedinte, ci pentru ca in intunericul complice au indesat scheletul ANI. Agentia pe care au jupuit-o vie de atributii pana au ajuns la os. Cu averile ferite de ochii si asa nu foarte indiscreti ai inspectorilor, cu legea controlului averilor descarnata de prevederile deranjante, senatori si deputati pot mima linistiti austeritatea. Chiar si cand vor ajunge sa vina pe doua roti la serviciu, nu vor incaleca bicicleta, ci legea.
Vifor Rotar
