Guvernul a asomat increderea
Cea mai haioasa – daca n-ar fi tragica – masura a Cabinetului Boc este cea anuntata ieri, pe fuga, de premierul care a refuzat sa mai dea ochii cu poporul de cand s-a imputit rau treaba. Nici macar filtrat de sticla televizorului n-a acceptat primul ministrul contactul cu natia, careia i-a impuiat pana acum capul cu tot soiul de gogorite economice si fiscale. Nu. Emil Boc n-a mai avut nicio interventie in studiourile preferate de cand situatia nu mai roza, nici macar portocalie, ci vireaza rau spre negru intens. Singura aparitie a fost cea de ieri, si aia precedata si pregatita oarecum de duduia purtator de cuvant.
Va sa zica Guvernul Boc isi asuma raspunderea pe pachetul de masuri drastice zise anticriza, prin care guvernantii amputeaza salarii si pensii inainte de a stopa scurgerile imense de lichiditati in institutiile pe care le controleaza sau in buzunarele clientelei care i-a asigurat ungerea in fruntea tarii. Intreg setul de taieri de lefuri s-ar vrea acceptat de amarastenii bugetari ca semn al increderii ca guvernul lui Emil Boc va scoate tara la liman in jumatatea de an in care sunt preconizate jupuire de salarii si pensii. Care incredere? Aia pe care stafful lui Boc dorea s-o inoculeze patriei cand zicea pe la inceputul anului ca Romania a depasit varful crizei si economia apuca usor-usor pe rampa ascendenta a cresterii economice? O nostalgie si o oftica fata de vremurile taricene cand economia duduia, tocmai ca sa mascheze sunetul strident al alunecarii in gol al mecanismului de stat, plictisit sa tot apuce in directii gresite de mai multi ani incoace.
Asa ca Guvernul poate acum sa declare cat pofteste ca si-a asumat raspunderea, dupa ce a asomat sistematic increderea populatiei. Pe care ar fi fost mult mai indicat sa riste s-o piarda prin adevaruri frontale, directe si nemiloase despre adevarata stare de lucruri din Romania anului 2009. Nici chiar in 2010 nu era inca foarte tarziu sa ne fi spus Boc ca de fapt o ducem foarte nasol. Da’nuuuuuuuu! El a vrut sa fie mai european decat isi permite si a aplicat in exces normele UE de asomare a increderii populatiei. A respectat intocmai regulile umanitare prin care victima de sacrificat nu trebuie stresata inainte de a-i face felul. A anesteziat ca la carte poporul cu minciuni si vrajeli despre starea economiei, pe care n-a miscat un act normativ s-o asaneze de cand a fost instalat si reinstalat de catre presedinte. A asteptat ultimele zvacniri ale animalului social. L-a pipait prin lungi discursuri la televizor, ca sa se asigure ca-i inert si nu risca sa miste in timpul operatiei. Dupa care i-a soptit la ureche ca trebuie sa-l taie, ca sa-i extirpe 25% din salariul gangrenat de criza si vreo 15 procente din tumoarea pensiei.
Anuntul asta febril cu asumarea raspunderii acum, cand tocmai reusise o asomare dupa manual este semnul confuziei din capul primului felcer Boc. In invalmaseala asomarii, nu e sigur ca porcul era cel injectat sau cel care tinea siringa.
Vifor Rotar
