Avioane, somaj, cristelnite si multa pasiune
Printre roabe, cazane de tuica, usi de garaj si cristelnite, toate intr-un grajd al unui fost CAP din comuna Sanpetru, intr-o harababura de nedescris trei oameni pasionati de aviatie construiesc inca aparate de zbor de mici dimensiuni. Deoarece lichidarea fabricilor pe platforma industriala a Brasovului a ajuns depasit de mult faza de sport national, trei brasoveni ,,dezfactati†de la fostul lor loc de munca construiesc avioane ultrausoare intr-un grajd remodelat al fostului CAP din comuna. Ei nu sunt singuri, ci doar aproape singuri.
Un alt brasovean a avut ,,nesimtirea†sa inchirieza un spatiu de la IAR Ghimbav, pentru a creea avioane usoare, dar statul, prin slugile sale eficiente, l-a ,,lichidat†rapid. Povestea sa va vom spune-o in alt episod.
Acum vom vorbi despre cei ce cu pasiune si cu experienta acumulata in peste 20 de ani in care fiecare dintre ei de a lucrat la IAR, Gheorghe Pozna, Petru Ioan Badarau si Aurel Aldea, fosti colegi la IAR Brasov, au indraznit sa-si urmeze un vis. In 1991 si-au dat seama ca societatea de stat este in declin, asa ca si-au depus demisiile pornind pe cont propriu. Initial, au inchiriat un spatiu de productie in Sanpetru, unde intentionau sa construiasca o escadrila pentru agricultura. Cum povestea cu agricultura nu prea a mers, in conditiile declinului accentuat al acestui sector de la inceputul anilor ’90, doi ani mai tarziu celor trei amici li s-a pus in vedere sa paraseasca sediul pe care-l inchiriasera. Cum nu doreau sa renunte la aviatie, au cautat un alt spatiu de productie.
Salvarea a venit, sustin acestia, tocmai din partea agriculturii, mai exact, ca urmare a dezastrului sectorului zootehnic. Asa a reusit firma sa cumpere un grajd dezafectat al fostei cooperative agricole de productie, in care-si desfasoara activitatea si in momentul de fata. Acum nimic nu se compara pentru ei cu ,,Tara Barsei vazuta de susâ€, spun proprietarii avioanelor din grajdul – hangar. Acolo unde se mai gasesc tot felul de relicve. Una dintre acestea este un avion cu motor de Trabant cu care un lucrator de la Tractorul Brasov, Ioan Vacaru, voia sa fuga din tara in anii ’80. Planul nu a mai fost pus in aplicare, dar ce a mai ramas din aparatul de zbor este pastrat cu sfintenie. Dincolo de amintiri cu valoare simbolica si istorica, pentru ei singura pasiune care ii determina sa mearga mai departe ramane aviatia. Atunci cand au cumparat grajdul, cei trei asociati aveau la dispozitie in imediata apropiere un teren care putea fi utilizat ca pista de decolare-aterizare. In ultimii ani insa, aici a rasarit un mare cartier rezidential, vilele ridicandu-se una dupa alta, astfel ca avioanele sunt demontate, puse in remorca, transportate la aerodromul din localitate si apoi montate la loc. „Am vrut sa cumparam teren pentru a ne face propriul aerodrom, dar ni s-au cerut 30 de euro pe metrul patrat, suma mult prea mare pentru posibilitatile noastreâ€, isi aduce aminte Aurel Aldea. Micul profit al firmei se reinvesteste aproape in totalitate. „Ducem si noi acasa 500–700 lei pe luna, iar de restul cumparam scule, tabla si ce ne mai trebuie. Cand ne saturam de munca, singura satisfactie este sa faci o ora de zbor”.
Comuna mica a prezentat sperante pentru iubitorii lui Icar
Chiar si acum in mica comuna Sanpetru se construiesc avioane. Cea mai complexa comanda pe care o au avut-o in lucru patronii, si implicit muncitorii firmei, este constructia de totala a unui aparat de zbor ultrausor de tip Stol CH 701, cu doua locuri. Dupa ce ruleaza pe pista aproximativ 50 de metri, avionul decoleaza si se poate ridica la 2.500-3.000 de metri altitudine si poate atinge o viteza de 160 km/ora. Cum consumul motorului este de numai zece litri pe ora, iar rezervorul are 45 de litri, autonomia de zbor este considerabila. Cel care ne-a lansat comanda nu a crezut ca putem s-o ducem pana la capat. Ne-a promis ca, daca avionul se va ridica de la sol, ne va aduce mult mai multe comenziâ€, spune Aurel Aldea. Pentru un alt avion, de acelasi tip, firma ii instaleaza motorizarea si ii construieste aripile, deoarece proprietarul, un cetatean din Campina, avea deja fuzelajul, pe care l-a cumparat de pe Internet. In plus, grajdul este utilizat ca baza de reparatii de catre posesorii de motodeltaplane si motoparapante din zona. Ba chiar aici a fost facuta si revizia unui elicopter de mici dimensiuni, cu o capacitate de numai doua persoane. Instrumentarul de lucru a fost cumparat de-a lungul anilor, la licitatiile organizate de fostele intreprinderi de pe platforma industriala a Brasovului. „Am cumparat tot ce ne trebuia, scule, dispozitive, utilaje, din ce mai scoteau la licitatie cei de la IAR, iar strungul l-am achizitionat, tot la licitatie, de la Tractorulâ€, spune Aldea. La firma AVIA Sanpetru se fabrica pana si elice de avion. Tehnologia pentru cele de lemn au deprins-o de la vechii tamplari de la IAR, dar in ultima vreme au invatat sa construiasca si elice din fibra de carbon, o pala avand doar 700 de grame. De fapt, toate piesele care intra in componenta unui avion construit aici sunt extrem de usoare. O aripa de avion are numai 20 kg, iar coada aparatului de zbor poate fi ridicata cu numai doua degete.
Practica dicteaza: prototipuri de avioane intre cazane de tuica si containere tipizate pentru NATO
Pentru ca locuim in Romania, iar imperfectiunea pare a fi un derivat al genialitatii, grajdul – hangar nu este doar o imensa hala si o colectie-harababura de piese, scule, utilaje, bucati de teava si de tabla, cuie, suruburi, ci si loc pentru aparate de zbor neterminate, pentru care nu mai sunt bani momentan. In continuare cei trei indrazneti cauta solutii pentrua reia constructia in vremuri mai bune. Nu tot ce se gaseste aici are legatura cu aviatia, pentru ca, daca s-ar fi limitat la acest domeniu, patronii ar fi murit de foame: „Pentru executia unui avion noi luam cam 3.500 euro, iar pe piata acesta se vinde cu 25.000-30.000 euro. De aceea, am fost nevoiti ca, in afara de aviatie, sa ne indreptam si spre alte domenii din care mai castigam niste bani†a declarat unul dintre initiatorii proiectului aviatic. In grajdul de la Sanpetru se fac de toate: confectii metalice, usi pentru garaje, reparatii auto, antene parabolice, containere pentru NATO, cazane de tuica, roabe sau carute. Ba chiar intr-un colt poate fi observata o cristelnita din cupru. „Ne-a rugat sa-l ajutam preotul unei parohii mai modeste din Covasna, care nu are decat trei sau patru familii de ortodocsiâ€, a explicat Aldea. Tot acolo s-au facut di structuri metalice pentru corturi de 200-300 de persoane, destinate fabricilor de bere din judetele invecinate, care le utilizeaza la diverse festivaluri. Si pentru ca obiectul de activitate sa fie indeajuns de diversificat, in curtea atelierului se afla o presa utilizata de sasii din localitate pentru a face suc de mere.
Sandu Dumitru
