De la „fata draga” la „fataaaa”
Din corul bocitorilor experti in sinucideri, care o caineaza de doua zile in studiouri pe Madalina Manole, parca lipsesc niste octave. N-am auzit inca nicio voce pitigaiata de manelist care sa ne spuna cat de mult regreta moartea cantaretei. Dar nu e timpul pierdut sa apara vreun stol de guta, jeani de la craiova sau alte produse de gen care sa marturiseasca in direct cat de mult i-au apreciat moartei muzica si cat de mult i-a inspirat ea in cariera. Nu-i exclus ca guvernantii, desi secatuiti de inundatii, sa mai stoarca o lacrima si pentru fata cu parul de foc, in moartea careia toata lumea s-a descoperit brusc experta. Sper ca macar procurorii care ancheteaza decesul suficient de suspect pentru o sinucidere sa nu cada si ei prada depresiei si nostalgiei dupa slagarele Madalinei. Care, sa fiu cinstit, nu mi-au placut niciodata, dar ar insemna sa comit un falset ingrozitor in melopeea doliului general, cand absolut toti vorbesc cu evlavie despre cele cateva cantece foarte difuzate pe vremuri.
S-au dus oricum timpurile alea; nu mai e loc de apelative de genul „fata draga”. Prea lung si prea siropos. Artistele de azi, alea de fac voga si sali pline pe unde se duc, isi spun astazi doar „fata”. Cu varianta oftalmo „auzi, fataaa”.
Vifor Rotar
