Cazul Huidu
Oricine ar fi dorit sa faca o analiza atenta carui tip de personalitate apartine omul Huidu, ar fi realizat lipsa imaturitatii acestuia si nevoia permanenta de confruntare fata in fata. Neasumarea responsabilitatilor firesti unei persoane adulte fata de propriul sine si atitudinea de diriginte de santier, (doar) uneori simpatica, si (prea) multe altele erau asezonate cu dansul bebeluselor.
Nimeni nu si-ar dori in acest moment sa fie in locul lui Huidu. Insa apoape toti uitam ca Huidu este in parte creatia ultimilor 20 de ani ai societatii noastre, unul dintre idolii sai. Da, acestia suntem noi. Candva, dupa ce Noica se stabilise la Paltinis si incepuse lumea se se preumble pe la el, au ajuns si doi profesori care erau interesati de cum ar putea intelege mai bine societatea romaneasca. Raspunsul lui Noica a fost cautarea si analiza modelelor de viata, culturale, pentru a intelege chipul celor 22 de milioane de romani. Anii au trecut si gandul se opreste asupra imaginii lui Huidu, cel care repeta si repeta pana emisiunea proprie iesea asa cum ar trebui, emisiune despre gafele celor care, sub presiunea transmiterii in direct, greseau mai mult sau mai putin evident.
Multi dintre noi l-au adorat pe tipul creat de Huidu, i-au incurajat imaturitatea, batosenia, pozitia superioara si de prea multe ori zeflemitoare in fata unor domnisoare din presa iesite prea devreme din scoala. Am dorit sa fim mai buni si am ajuns sa fim mai rai.
Emotia grea ma incearca atunci cand imi aduc aminte de George Pruteanu, pentru a nu da decat un singur nume. Societatea a pierdut echilibrul pe care varsta a treia il aducea, tonul de critica facuta pentru a indrepta, inaltimea unui atitudini umane a bunului simt. Si dincolo de noi, de murdaria si ticalosenia in care ne-am coborat, am uitat sa ne iubim aproapele asa cum elita adevarata stia sa o faca. Am incercat sa il inlocuim pe George Pruteanu cu Huidu si am sfarsit prin a fi pulverizati tragic pe drumul care nu se va mai incheia niciodata.
Semnificatia acestui fapt ar trebui sa ne trezeasca din goana noastra nestapanita. Avem nevoie de glasul varstei a treia, de a regasi in societate propriile valori. Pentru a putea ajunge cu bine acolo unde dorim pe drumul catre noi insine.
Stefan Caraiman
