Focul lui Sanmedru – cea mai mare sarbatoare pastorala (I)
Iata ce relateaza etnograful Prof. C. Brailoiu, de felul cum trebuia sa fie tinuta la sate sarbatoarea lui Sanmedru:
â€Sarbatoreste-l bine, nu lucra deloc; incheie socotelile cu ciobanii care ti-au tinut oile peste vara, cinstindu-i dupa obiceiul Rascolului. Sambata, fiind Ziua Soroacelor, lichideaza toate celelalte invoieli si incheie altele, cu adalmasuri si veselie – arvuna te leaga, plata te scapa. Dar nu uita: cine-a luat pe datorie, plateste de doua oriâ€.
Fiind “stalp calendaristic de innoire a timpului sezonal sau anualâ€, Samedru acumuleaza diferite practici, acte rituale ( de purificare, de fertilitate, apotropaice), legate de cultul stramosilor – de pomenire a sufletelor mortilor, despre care se crede in popor ca acum – si la anumite alte date importante ale anului, parasesc mormintele si se intorc sa viziteze lumea celor vii.
Este o ceremonie ca un scenariu al mortii si renasterii anuale a divinitatii pastorale, sugerat prin taierea si arderea unui brad – arbore considerat sacru, prezent in toate ritualurile magice si de trecere la romani.
Pregatirile se incep cu 2-3 saptamani inainte, deoarece Focul lui Samedru este considerata cea mai mare sarbatoare pastorala, un fel de Revelion la care participa tot satul.
Pomenirile, precum si rugurile aprinse cu aceasta ocazie pe coamele dealurilor, la raspantii, in mijlocul satului, langa ape – deci “locurile propice adunarii spiritelorâ€, alaturi de veghea rituala, tin de credinta ca la Samedru, mortii se fac moroi, varcolaci, strigoi, muroni si iesind din morminte incearca sa-i chinuie pe cei vii (Mangiuca Simion – Calindaru iulianu, gregorianu si poporalu roman -1883). Aici intervine traditia focului ca element purificator si apotropaic.
Copiii si tinerii strang din timp cetina de brad, crengi, coceni de cucuruz, spaldarii de canepa de la melita, gateje si uscaturi si amenajeaza locurile unde se vor aprinde Focurile lui Samedru.
In dimineata zilei de 25 octombrie, cativa flacai insotiti de copii merg in padure pentru a taia brazii rituali, ii taie, ii curata de crengi apoi ii aduc si ii fixeaza in locurile unde se vor aprinde rugurile funerare – in jur de 8-9 intr-un singur sat, ridicand in jurul lor mai mult de un stat de om gatejile, uscaturile si cetina strasa cu saptamani inainte. De multe ori inaltimea acestui brad este cat turla bisericii, aceasta in caz ca se fixeaza orizontal in pamant. Exista si traditia amenajarii rugului in forma de capra construita din trei lemne inaltate, sprijinite si legate la capete cu stinghii si imbracate sarbatoreste in cetina de brad.
