Revelatii asupra originilor omului
A trecut vremea in care omul credea ca descinde din maimuta. Genetica dezvaluie ca noi, oamenii, suntem urmasii omului de Neanderthal si ai lui Homo sapiens. Mai mult: o noua ruda a aparut in Siberia. Marea noastra familie nu inceteaza sa se realcatuiasca, noteaza Le Figaro.
6 mai 2010. Informatia face ocolul posturilor de radio si de televiziune din lumea intreaga. Publicate in celebra revista americana Science, cercetarile Institutului Max-Planck din Leipzig (Germania) si ale profesorului Richard E. Green de la Universitatea Santa Cruz (Statele Unite) au efectul unei bombe. „Putem spune de acum inainte cu certitudine ca a existat un transfer de gene intre neanderthalieni si umanoizi”, a anuntat calm Richard E. Green. Nu e chiar ca sosirea martienilor pe Terra, dar pe aproape. Cel pe care l-am considerat multa vreme o ruda indepartata, mai putin evoluata, este de fapt unul dintre „parintii” nostri. Aproximativ 2% din genele sale se regasesc in patrimoniul genetic al eurasiaticilor, populatia originara a Europei si Asiei.
Daca aceasta informatie ne surprinde si ne fascineaza in acelasi timp, nu este o intamplare. Niciodata marea cercetare asupra originilor noastre nu a fost mai activa si atat de sustinuta. Institutul de paleontologie umana din Paris, care si-a sarbatorit centenarul la inceputul lui iunie, anul acesta, reuseste sa aiba sala plina la toate conferintele sale. Cele animate de staruri ale panleontologiei precum Henry de Lumley, academincian si director al Institutului de paleontologie, de Yves Coppens sau Michel Brunet, descoperitorul umanoidului Toumaï in Ciad, unul dintre cei mai indepartati stramosi ai omului cunoscuti pana in prezent, se desfasoara cu casa inchisa. Acesti savanti vand carti ca painea calda si capteaza audienta cu cronicile lor radiofonice sau conferintele difuzate pe internet.
Interesul pentru marea istorie a omului si a planetei nostre, din preistorie pana la viata dinozaurilor, trecand prin cea a mamutilor, nu se limiteaza numai la Franta. A devenit o pasiune planetara. Inclusiv pentru oamenii de stiinta. Peste tot, acestia sapa, cauta ramasite, analizeaza, decripteaza cu tehnici din ce in ce mai precise si eficace, in regiuni care pana acum au fost putin sau deloc accesibile.
Chinezul Xu Xing a devenit astfel cel mai celebru vanator de fosile din lume. Are la activ 40 de descoperiri majore, dintre care 30 de specii de dinozauri necunoscute pana la el.
Istoria urmelor originilor noastre abunda de anecdote care o face simpatica in ochii marelui public. Cea mai bogata in simboluri este o descoperire facuta in 2008. Fragmentele dintr-un schelet de australopitec, vechi de 2 milioane de ani, au fost aduse la lumina dintr-o grota din Africa de Sud de catre Matthew Berger, fiul paleoantropologului Lee Berger. Matthew avea numai 9 ani cand a dat, din intamplare, peste acest hominid, „deschizand un nou capitol in evolutia omului”, conform spuselor tatalui sau, mandru de odrasla sa.
Nu trece o saptamana fara ca un studiu sa adauge o noua piesa la puzzle-ul istoriei originilor noastre. Ultima descoperire este o noua specie de dinozauri cu coarne gigantice in Mexic. Si mai fascinant: aducerea la lumina a unui simplu os dintr-o ureche de hominid dintr-o grota de la Denisova, in Altaiul siberian. Ca un miracol, a fost posibila recoltarea unui fragment de ADN din acest os. Analiza sa, descrisa la sfarsitul lui martie in revista Nature, pasioneaza comunitatea stiintifica. „Micul om de Siberia”, cum l-a numit Yves Coppens, este vechi de 40.000 de ani. Cu toate acestea, nu are aceleasi caracteristici genetice ca si contemporanii sai, Homo sapiens si omul de Neanderthal.
Omul din Denisova nu descinde nici din marea migratie din Africa a stramosilor lui Neanderthal, de acum 500.000-300.000 de ani, nici din cea a omului modern, Homo sapiens, de acum 50.000 de ani. O descoperire care demonstreaza emergenta unui nou tip de hominid. O data in plus, Institutul Max-Planck este la originea acestei descoperiri. Acest laborator din Leipzig a devenit in cativa ani Mecca antropologiei evolutive, iar Svante Pääbo, directorul departamentului de genetica, noul guru al decriptarii ADN-ului ancestral.
Chiar paleontologii, mereu foarte atasati de descoperirile si de oscioarele lor pentru descifrarea trecutului, recunosc aportul considerabil al geneticii in materie de antropologie evolutiva.
In ciuda a toate, perioade intregi din preistorie si o mare parte din misterul originii noastre raman sa fie descoperite, recunosc cercetatorii. Campul posibilitatilor este vast. Ar putea rapid sa oblige la regandirea arborelui genealogic al umanitatii.
