Emotiunea de centura
Maine, Guvernul Boc va mai tremura o data, in asteptarea votului la motiunea de cenzura anuntata cu surle si trambite de Opozitie inca din vara. Luni de zile le-a luat liberalilor si pesedistilor sa purceada impreuna la redactarea documentului cu care spera sa darame Cabinetul Boc. Au facut anuntul cu alte cateva luni inainte, sperand ca in intervalul cu pricina guvernantii sa comita alte cateva gafe si erori demne de taxat. Aici nu s-au inselat. Tampeniilor cu staif guvernamental li s-au adaugat intre timp idioteniile cu patina parlamentara ale alesilor pedelisti. Cu alte cuvinte, partenerii oranj ai motiunii, cei care ar fi trebuit sa asigure suficiente motive ale actiunii, si-au facut treaba. Portocaliii au comis-o cat pentru doua-trei motiuni la pachet. Cei care n-au progresat, in schimb, deloc de la initierea demersului sunt taman initiatorii liberali si social-democrati. Dupa ani de uneltiri si ticluiri de rasturnare a dusmanului, nu s-au pus de acord, cu o zi inainte de implinirea visului Opozitiei, nici asupra propunerii de premier, nici in privinta eventualei guvernari impreuna. Peste insailarile de discursuri si balmajeala doctrinara despre ce urmeaza sa faca daca inving maine se suprapune lejer mefistofelic avertismentul lugubru al lui Traian Basescu: „Aveti grija ce va doriti, ca s-ar putea sa va invit la guvernare!”. E clar ca invitatia otravita a presedintelui i-a crispat suficient cat sa le paralizeze toate miscarile.
O oarecare consolare le vine totusi din aruncatul ochilor in tabara inamica. Unde emotiile portocalii sunt la fel de incinse, din pricina aceleiasi dojeni de la Cotroceni. Motiunea este mai degraba emotiune, dupa cat de nevricosi se arata si unii si altii si dupa cum le tremura vocea in discursuri.
Iar emotiunea – daca tot am stabilit despre ce vorbim maine – nu e deloc de cenzura. E de-a dreptul de centura. Aia a politicii, de unde vor veni voturile care vor inclina balanta intr-o parte sau alta. Dupa ce si-au facut calculele, liberalii si pesedistii stiu ca fara voturile unor tradatori de la dusman nu pot trece motiunea. Sperante ar fi: nu doar de la unguri, pentru care nimeni n-ar baga mana in foc oricum, dar si servilii uneperisti s-au dat ofuscati ca maharii PD-L au zis despre ei ca nu vor vota, fara cica sa-i consulte. In plus, dupa cum voteaza in ultima vreme, nici pedelistii nu mai sunt monolitul de mai an. Ca sa blufeze sau pentru ca au niscaiva informatii, pedelistii declara si ei ca asteapta cateva defectiuni de la vrajmas.
In concluzie – sau, mai degraba, in confuzie – maine se voteaza emotiunea de centura. Un act in perfecta coerenta cu haosul de pe scena politica.
Vifor Rotar
